E mort poetul. Cea din urmă dramă
Ca cea dintâi, va fi necunoscută:
De-o ideală minte începută
Acum o-ncheie glasul de aramă.
Alături stă, încremenită, mută,
Sărmana lui, nemângâiata mamă;
Ea lung ridică colţul de maramă
Şi tremurând pe mână îl sărută.
Într-un pahar se scutură o floare,
O floare prinsă la o cununie
Ce ca şi dânsul s-a plecat şi moare.
Iar prin perdele, raza aurie
Aduce caldul zâmbet de la soare:
O mângâiere scumpă, dar târzie.
Alte poezii de Duiliu Zamfirescu.
Citește poezia IULIE – de Duiliu Zamfirescu – (re)postată pe 1 august 2025;
Citește poezia E mort poetul – de Duiliu Zamfirescu (la 103 ani de la deces…) – postată pe 4 iunie 2025;
Citește poezia IULIE – de Duiliu Zamfirescu – (re)postată pe 30 iulie 2024;
Duiliu Zamfirescu (născut la 30 octombrie 1858, Plăginești, Râmnicu-Sărat, Principatele Unite, Țara Românească – decedat la 3 iunie 1922, Agapia, Neamț, România) a fost un scriitor și politician naționalist român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.
Ca om politic, a fost membru marcant al Partidului Poporului, fiind ministru de externe în guvernul condus de Alexandru Averescu (între 13 martie – 13 iunie 1920) iar apoi Președintele Camerei Deputaților din România.
___________________
E mort poetul – de Duiliu Zamfirescu
Vara – de Duiliu Zamfirescu
O suflet! – de Duiliu Zamfirescu (melodie)
„Tănase Scatiu” de Duiliu Zamfirescu – (Ștefan Mihăilescu-Brăila, 1967, fragment).
Apreciez cu sinceritate munca, răbdarea și pasiunea investite în aceste postari și vă felicit din toată inima. Dar, dincolo de admirația pentru autor, îmi doresc ca aceaste lucrari să nu aibă destinul trist al atâtor cărți care, odată așezate pe un raft, rămân închise și tăcute. O carte nu trăiește prin simpla ei existență materială. Ea prinde viață numai atunci când este deschisă, citită și lăsată să intre în dialog cu conștiința unui om. Fiecare cititor îi dă o nouă existență, iar fiecare lectură îi prelungește viața dincolo de timpul în care a fost scrisă. Trăim însă într-o epocă în care graba a devenit o formă de existență. Povara grijilor cotidiene îi îndepărtează pe mulți de lectură, iar tinerii, crescuți în ritmul instantaneu al imaginii și al informației fragmentate, își pierd tot mai des răbdarea de a locui într-o carte. Nu pentru că le-ar lipsi inteligența, ci pentru că lumea îi obișnuiește să consume repede, nu să contemple. De aceea, sper ca aceaste postari să genereze o întâlnire. O întâlnire între autor și cititor, între experiență și căutare, între întrebare și răspuns. Viitorul unei societăți nu depinde numai de progresul tehnologic sau de puterea ei economică. El depinde și de oamenii care mai au răbdarea de a citi o pagină până la capăt, de a medita asupra unui adevăr și de a lăsa o idee să le transforme viața. O lume care nu mai citește poate deveni tot mai informată, dar din ce în ce mai puțin înțeleaptă. Iar atunci când cultura este înlocuită de superficialitate, omul nu dispare biologic, ci spiritual. Pierde încet memoria valorilor care l-au făcut om
ApreciazăApreciază