Cea mai frumoasă floare «Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?»O întrebă în şoapte într-o zi.«Din insule pierdute-n depărtareCea mai frumoasă floare care-o fi» Abia se mai zăreşte-acum catargul.Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sânO fată albă, alb măsoară largul,Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an întreg prin insule cu soareCorabia opri şi strânse-n …

Continuă să citești Cea mai frumoasă floare – de Radu Stanca

Bunătate toamna Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boala. Pătrunse de duh, feţele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oameni încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât de răi azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă prin aurore subpământeşti. …

Continuă să citești Bunătate toamna – de Lucian Blaga

Motto: Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă fața oricărei alte persoane, afară de a lui. - Jonathan Swift Satira Epocei Ca să te-nsori Te-nsori cu plată, Iar ca să mori, E şi mai lată; Ca să trăieşti, Ce cheltueşti?... Ca să boleşti, Cu ce plăteşti? Cum stăm acuma, E …

Continuă să citești Satira Epocei – de Alexandru Macedonski

Motto: Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. - Nichita Stănescu E toamnă E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud Şi furioase valurile-njură Bolborosiri de spume se aud şi cerul e mânjit cu nori de zgură. Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă pe nisipul ţărmului pustiu Şi rece suflă vântul …

Continuă să citești E toamnă – de Nichita Stănescu

De ce se tem toți oamenii de moarte Chiar cei ce se prefac a crede Că morți fiind vor învia în altă parte Da cine-i crede? - G. Topîrceanu Bacilul lui Koch Mult onorate doamne, Distins auditor! La festival când vine, tot omul e dator S-asculte, înainte de partea amuzantă, O conferinţă lungă şi foarte …

Continuă să citești Bacilul lui Koch – de George Topîrceanu

Balada toamnei În parcuri frunza cade arămiePe pajişti unde ieri zâmbise mai.Şi în havuzuri lunecă pustiePe apa-n care dorul ţi-oglindeai.Azi singur al păunilor alaiMai înfloreşte pacea din grădină,Iar eu, simţind zăpezile ce vinŞi presimţind durerea ce-o să vină,Rechem în ţări de geruri şi de chinUitarea ce durerile alină. Pierdută e a verii frenezie,Dus,Pan suflând în …

Continuă să citești Balada toamnei – de Ion Pillat

Coşmar În Taimâr, cu-o sanie cu reni – colo pân' şi vara viscoleşte – dat-am de un sat de moldoveni ce uitaseră – săracii! – româneşte. I-a adus colo tătuca Ţarul şi le-a dat pământ, cât vezi în jur, numai că nu-ntra în el brăzdarul – cică e bocnă anul împrejur. Şi-au rămas: să crească …

Continuă să citești Coşmar – de Nicolae Dabija

Rondelul crizantemei O crizantemă în mișcare E-mpărăteasa strălucită Printre roșatica-nserare Peste grădină răspândită. Minune-abia închipuită, Și mai mult mică decât mare, O crizantemă în mișcare E-mpărăteasa strălucită. Îi este fața zugrăvită Spre-a fi aceeași arătare De tinerețe neclintită, Ș-a fi crezută de oricare O crizantemă în mișcare. Citește AICI rondelurile din Poema rondelurilor (1927), de Alexandru Macedonski …

Continuă să citești Rondelul crizantemei – de Alexandru Macedonski

Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (GALATENI 6:9) Triumful așteptării Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i;Că dincolo de truda şi jertfa clipei lui,În taină, vremea ţese la sfânta biruinţă;Că vuietele toate visează armonie,Că... este o …

Continuă să citești Triumful aşteptării – de Alexandru Vlahuță

Toamna, trimisul În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă. Trimisul acesta nu-i …

Continuă să citești Toamna, trimisul – de Emil Botta