Balada morţii Cobora pe TopologDintre munţi, la vale...Și la umbra unui stogA căzut din cale. În ce vară? În ce an?Anii trec ca apa...El era drumeţ sărmanMuncitor cu sapa. Oamenii l-au îngropatÎntr-un loc aiurea,Unde drumul către satTaie-n lung pădurea. Și de-atunci, lângă mormânt,Plopi cu frunză rarăS-au zbătut uşor în vânt,Zile lungi de vară. Soarele spre …

Continuă să citești Balada morţii – de George Topîrceanu

Dedicaţie tatălui meu Domnule Consilier, de „cules”, eu îţi ofer, diploma alăturată ca s-o vezi, în fine, luată. Ţi-ofer s-o pui în ramă, în salon sau chiar în cramă; să rămâie mărturie dintr-un veac de studenţie şi urmaşilor să spună c-a fost lungă, însă, bună. Şi, prin secoli, vară, iarnă, praful iernii s-o aştearnă, căci …

Continuă să citești * * * – de Tudor Mușatescu

Îndemn la luptă Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îți cântă  ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus ?  Înfrânt nu ești atunci când …

Continuă să citești Îndemn la luptă – de Radu Gyr

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran TOAMNA  Străbatem iarăşi parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaşi bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi …

Continuă să citești Toamna – de Tudor Arghezi

La o artistă prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna meaiar eu voi sta să mă uit la tinene-am jucat mult timp unul cu altulsticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toiţigări mai ai doar vreo douăce a fost cu tine haios şi ce a fost sexualşi discuţiile deştepte şi filmele de la …

Continuă să citești La o artistă – de Mircea Cărtărescu

Motto: Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau, ca să simtă că trăiesc. - Socrate Îţi mai aduci aminte, Doamnă? Îți mai aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau în vântul serii Ca niște fluturi chinuiți, Ca niște fluturi rătăciți …

Continuă să citești Îţi mai aduci aminte, Doamnă? – de Cincinat Pavelescu

Peisagiu retrospectiv I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici şi obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze de pe-acum, În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieţii... Şi totuşi, iată-mă venit În faţa toamnei …

Continuă să citești Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu

În cinstea celei care a plecat Ion Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei,Că Dumnezeu face ce vrea...O noapte plouă-n cinstea mea...O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouatÎn cinstea celei care-a plecat! A plecat?...Cine-a plecat?N-am plecat nici eu, nici ea -A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu ştim nici noi!...Ştim doar c-am găzduit-o amândoiŞi-am …

Continuă să citești În cinstea celei care a plecat – de Ion Minulescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Afară-i toamnă Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul …

Continuă să citești Afară-i toamnă – de Mihai Eminescu