Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran

Rugăciune

Cum să nu umblu trist prin grădini?…
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălțat, străvezii, și-au căzut…

Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă… Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură…

Toate aceste minuni împlinește-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împărații vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinți prin grădini?

„Cuget moldovenesc”, nr. 4-5, aprilie-mai 1942.

Alte poezii de Eusebiu Camilar.

Citește poezia TATA – de Eusebiu Camilar – (re)postată pe 19  aprilie 2025;

Citește poezia Rugăciune – de Eusebiu Camilar – (re)postată pe 22 iulie 2024;

Citește poezia TATA – de Eusebiu Camilar – postată pe 2 mai 2024;

Citește poezia TATA – de Eusebiu Camilar – (re)postată pe 15 aprilie 2023;

Vezi și poezia Rugăciune – de Eusebiu Camilar – postată pe 30 iunie 2021.

Eusebiu Camilar (născut la 7 octombrie 1910, satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – decedat la 27 august 1965, București, România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.

7 octombrie 1910 – Se naște Eusebiu Camilar, prozator, poet și traducator român.

.Stejarul din Borzeşti. Povestire istorică de Eusebiu Camilar

__________________

Iulia Iosipescu – Ulciorul (Versuri – Eusebiu Camilar după robaiurile lui Omar Khayyam)

OCTAVIAN BUD – SEMAFOARE (original)

În orașul străvechi, are loc fiecare
Până când l-au schimbat și i-au pus semafoare
Era larg și frumos, pentr-un rai azi se pierde
Până când au creat traversarea pe verde.

Refren:
S-a născut un oraș fără oameni într-însul
Semafoare pe străzi se mai joacă de-a plânsul…

Tata – de Eusebiu Camilar