Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran

TATA

Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
„Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mielușeii, Tată,

să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gâtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura…

Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar…
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârțiți cu barda, la cântar…”

Câte primăveri ți-au văzut ochii
nourați de gândurile grele…
Câți ciocoi s-au ospătat cu carnea
mieilor copilăriei mele….

Câte primăveri am plâns pe luncă
apelor spunându-le-n zadar:
„Mi-au ucis călăii camarazii
și le-au vândut carnea la cântar…”

Alte poezii de Eusebiu Camilar.

Vezi și poezia Rugăciune – de Eusebiu Camilar – publicată pe 30 iunie 2021.

Eusebiu Camilar (născut la 7 octombrie 1910, satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – decedat la 27 august 1965, București, România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos cu care a avut un copil, Elisabeta.

Eusebiu Camilar

---

Iulia Iosipescu – Ulciorul (Versuri – Eusebiu Camilar după robaiurile lui Omar Khayyam)

OCTAVIAN BUD – SEMAFOARE (original)

În orașul străvechi, are loc fiecare
Până când l-au schimbat și i-au pus semafoare
Era larg și frumos, pentr-un rai azi se pierde
Până când au creat traversarea pe verde.

Refren:
S-a născut un oraș fără oameni într-însul
Semafoare pe străzi se mai joacă de-a plânsul…

George Negrea – Dansul (Versuri: Eusebiu Camilar)