Scrisoare de bun rămas Iubito, câtă lume între noi Numărători de ploi din doi în doi Şi dintr-un ochi de dor necunoscut, Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... Ascultă-mă şi lasă-mă să strig Mi-e frică de-ntuneric şi de frig Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit Cine-a iubit frumos, cine-a greşit Cine-a făcut …

Continuă să citești Scrisoare de bun rămas – de George Țărnea

Femeia cafenie Femeia pe care la Brăila am iubit-oîntr-o cameră de hotelpurta pantofi verzi din piele de șarpeși avea nasul turtit. Era o mulatră.Cum venise aici, habar n-am.părinții, bunicii purtaseră poate odatăîn nări un inel. Gura îi era ca o ventuză.Sânii fierbinți ca niște pâini.Ochii tulburi.Îmi era trupul claviatură pentru dânsa.Numai mâinile îi erau reci,reci …

Continuă să citești Femeia cafenie – de Constant Tonegaru