Am iubit… – de Nicolae Labiș

Am iubit

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei…

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie…

Alte poezii de Nicolae Labiș.

Citește poezia Uită-te – de Nicolae Labiș – (re)postată pe 17 mai 2024;

Citește poezia Dans – de Nicolae Labiș – (re)postată pe 23 februarie 2024;

Citește poezia Noi, nu – de Nicolae Labiş – (re)postată pe 5 ianuarie 2024;

Citește poezia Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş – (re)postată pe 2 decembrie 2023;

Citește poezia Noi, nu – de Nicolae Labiş – (re)postată pe 7 ianuarie 2023;

Citește poezia Uită-te – de Nicolae Labiș – postată pe 14 noiembrie 2022;

Citește poezia Dans – de Nicolae Labiș – postată pe 7 noiembrie 2022;

Citește poezia Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş – (re)postată pe 6 martie 2022;

Citește poezia Noi, nu – de Nicolae Labiş – postată pe 16 decembrie 2021;

Citește poezia Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş – (re)postată pe 2 decembrie 2021.

Nicolae Labiș (născut la 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, Mălini, Suceava, România – decedat la 22 decembrie 1956, București, România) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații.”

_______________________________

Nicolae Labiș – Am iubit…