Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann

Haina mai mult este privită decât persoana cinstită Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul …

Continuă să citești Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann

Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu

Peisagiu retrospectiv I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici şi obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze de pe-acum, În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieţii... Şi totuşi, iată-mă venit În faţa toamnei …

Continuă să citești Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu

Upanişad sau Tratat despre echivalenţe – de Romulus Vulpescu

Upanişad sau Tratat despre echivalenţe Frunzele în ramuri? Prizoniere.Libere să freamăte? Părere.Liberă e frunza doar spre toamnă;Libertatea clipei o condamnăLa căderea liberă, pe drumulConsumat înspre pământ şi tumul.De iluzii, veşted se desparteLiberă o clipă,-n zbor: în moarte. Alte poezii de Romulus Vulpescu Citește poezia Carmen Meretricis – de Romulus Vulpescu - (re)postată pe 22 februarie 2023; …

Continuă să citești Upanişad sau Tratat despre echivalenţe – de Romulus Vulpescu

O ramură întârziată – de Octavian Goga

Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. - Octavian Goga O ramură întârziată Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată, Când toamna palidă coboară, Într-o grădină despoiată, O ramură întârziată Ce-a înflorit a doua oară? Nu te-ai oprit atunci în cale Să te întrebi: ce taină, oare, Ascund înţelepciunii tale …

Continuă să citești O ramură întârziată – de Octavian Goga

Reflex 88 – de George Țărnea

La 78 de ani de la nașterea poetului... Dumnezeu să-l odihnească! Reflex 88 Prea fericiţi nu suntem, dar plutim... Aceasta-i tot ce suntem şi ce ştim Despre ciudata stare care a fost Lăsată nouă spre a-i da de rost... Şi iată-ne supuşi unei căderi Prin zilele neprevăzutei veri, Şi, iată-ne constrânşi la îndurat Iubirea, ca …

Continuă să citești Reflex 88 – de George Țărnea

Nu ştiu cum s-a făcut – de Magda Isanos

Nu ştiu cum s-a făcut Nu ştiu cum s-a făcut.Tinereţea s-a dus, a trecut.Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsatNu mai e mândru şi încondeiat. Ce s-au făcut zilele răsunătoare,vara mea cu grâu şi cicoare?N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.Toate erau mai frumoase-nainte. Lumina egalănu m-ademeneşte, nu mă-nşală.Toate fructele spre care-am râvnits-au copt şi-n vis …

Continuă să citești Nu ştiu cum s-a făcut – de Magda Isanos

Cântec de toamnă – de Radu Stanca

Nu te teme, nu te teme Dacă iar mor crizanteme, Dacă iarăşi pier în zare Păsările cântătoare... Nici nu plânge, nici nu plânge Când rupi frunza şi vezi sânge, Când rupi creanga şi prin creangă Moartea zice din talangă... Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană Din a toamnei grea dojană, Nici nu spune, nici nu …

Continuă să citești Cântec de toamnă – de Radu Stanca

Pastel – de George Bacovia

Pastel - Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, - Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza …

Continuă să citești Pastel – de George Bacovia

* * * – de Tudor Mușatescu

Dedicaţie tatălui meu Domnule Consilier, de „cules”, eu îţi ofer, diploma alăturată ca s-o vezi, în fine, luată. Ţi-ofer s-o pui în ramă, în salon sau chiar în cramă; să rămâie mărturie dintr-un veac de studenţie şi urmaşilor să spună c-a fost lungă, însă, bună. Şi, prin secoli, vară, iarnă, praful iernii s-o aştearnă, căci …

Continuă să citești * * * – de Tudor Mușatescu

Sonetul XVIII – de William Shakespeare

Sonetul XVIII Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu ești mai dulce și surâzi mai blând! În Mai e vânt și mugurii-i doboară Și timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Și-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător și-n al schimbării joc. Dar vara …

Continuă să citești Sonetul XVIII – de William Shakespeare