Pe 31 august 2022, pe când mă aflam fizic departe de aproape toate cele care care „fierbeau” în orașul natal, am aflat de o inițiativă gospodărească a primului bărbat al urbei. Și am în vedere calitatea lui de primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, iar nu eventualele capacități funcționale ale unui ins care a sărit binișor de vârsta standard de pensionare.

Atunci am aflat de derularea în urbe a unui proiect al unei fundații / organizații neguvernamentale, numită VISart – în cadrul acțiunii Valcea International Street Art Festival. Din Postarea cu pricina aflam că „al doilea mural al primei ediții este aproape gata.” Unde altundeva decât… „La fostul liceu Chimic pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, echipa StreetWise aproape că au finalizat muralul cu tema „Familia”. Și autorii muralului ne prezentau opinia lor despre… familie: „Familia este un simbol la nivel social, reprezintă unitate, comuniune, înțelegere și acceptare. Familia nu se restrânge doar la câțiva membri uniți prin legături de sânge, membrii unei comunități sau ai unei țări pot fi considerați o familie. Privim spre viitor, familia este un element primordial al unei societăți sănătoase.” Mai aflam că muralul cu pricina a fost creat cu sprijinul și prin bunăvoința BOROMIR.

Și își ilustrau postarea cu două fotografii ale monumentalei lor lucrări, făcute de dincolo de gardul dinspre stradă al fostului liceu.

Opera magna a respectivilor văcsăluitori de locuri pidosnice a fost încununată prin cărcălirea altor două astfel de locuri de referință… urbană: un mural aflat „sub pod la Maternitate”, un altul fiind realizat „în Cartierul Nord din Râmnicu Vâlcea, pe strada Henri Coandă, la punctul termic 33, mai jos de Liceul de Artă”, pretins a înfățișa „Egalitatea între sexe”!

Autorii proiectului susțin că promovează «ideea de „Mobilitate urbană alternativă” prin intermediul artei», că în urma activității pe care au desfășurat-o în oraș timp de 10 zile „Râmnicul s-a transformat într-un oraș modern, occidental, care respectă și promovează valorile, frumosul, cultura.” E treaba lor ce cred că au făcut prin suburbii și pe banii cui și-au exersat talentul de la înălțime. Oricum, alegerea locurilor unde au făcut-o nu cred că le-a aparținut. Ciudat este faptul că în afara celor două spații periferice / nesemnificative, li s-a permis să umple un perete al unui liceu care a încetat să mai existe în urmă cu mai bine de 4 ani, perete dinspre un bulevard intens circulat!

Bravo GUTĂU MIRCIA!
Alungi copiii (la propriu!) dintr-o școală definitorie pentru existența orașului și a județului nostru, o desființezi, după care aprobi realizarea de… cai verzi pe pereți, sub genericul „FAMILIA”!
O mai mare bătaie de joc și o palmă mai dureroasă pe obrajii încă plânși ai celor pe care i-ai alungat din cuibul lor educațional, nici că se putea!
Care „Fami(g)lie”, GUTĂU, într-o incintă pe care ai „omorât-o” cu bună știință!? Îți dai seama cât de penibil sună mesajul realizatorilor muralului de pe peretele unei clădiri prin care șuieră vântul!? Poate că este modul pervers prin care soarta s-a răzbunat pentru tot răul pe care l-ai făcut prin manoperele tale parșive! Și ai ajuns de râsul urbei, pentru incompatibilitatea dintre tema muralului și realitatea unei incinte școlare a cărei poartă a fost / stă ferecată de atâția ani.  În care – având în spate votul necondiționat al unei haite de consilieri locali servili – de mai bine de 4 (patru) ani, în lipsa copiilor, bântuie doar fantomele!? Asta să fie… „Familia” pe care o desenați pe peretele unei clădiri goale!? Asta ar trebui să semnifice INIMA smulsă!? Să fie ea – INIMA – o reflectare a unei crude realități, al cărei ctitor ești!?

Dincolo de interpretarea puerilă a cărcălitorilor / pensularilor de ocazie (care nu aveau habar de faptul că incinta acestui liceu viabil fusese golită de materia primă care îi dăduse viață / o animase timp de peste 5 decenii, ca urmare a unor manopere interesate ale celui care le aprobase demersul lor cu pretenții novatoare / artistice!), se impune să încercăm și noi una. Cu atât mai mult cu cât, în mod repetat, numeroase persoane m-au întrebat ce cred că reprezintă respectiva… mâzgălitură murală!

Cred că răspunsul este la îndemâna oricui are oarece cunoștințe despre modul samavolnic în care s-a pus capăt existenței liceului „Oltchim”. Iar cele 3 perechi de mâini care se pare că susțin o INIMĂ însângerată, nu pot să fie decât mâinile autorilor acestui sacrificiu ritual: ale primarului GUTĂU Mircia, cele ale d-nei BICĂ Andra – șefa de atunci a Inspectoratului Școlar județean Vâlcea și cele ale lui MARIN Florian, prefectul de atunci al județului Vâlcea. Primul este și acum primar, ceilalți doi devenind vicepreședinți ai Consiliului Județean Vâlcea, deoarece serviciile inestimabile ale acestora trebuiau să fie recompensate pe măsură… Mâini care, între timp, par să se fi spălat de sângele produs ca urmare a sacrificării acelui adevărat stup social.

Nici că se putea o mai mare potrivire a temei cu realitatea crudă, care se petrecuse în spatele zidurilor acestei unități școlare. Iar vinovații au ieșit din aparentul anonimat, iscând numeroase întrebări referitoare la gradul lor de vinovăție și la necesitatea de a li se constata vinovăția și administra pedepsele cuvenite.
Ce să zic, doar de asemenea „împliniri” lumești să aveți parte toți cei care v-ați bucurat de răul pe care – cu bună știință – l-ați făcut atâtor oameni nevinovați!
Asta să vă fie recompensa cerească pentru faptele voastre lumești! Deși, cine știe, poate că – până la urmă – se găsește cineva care să constate că aveți multe de plătit și pe lumea asta.

P. S.: Pe când mă pregăteam să închei această nouă raită prin incinta fostului Liceu „Oltchim”, mi-a atras atenția interpretarea pe care o fostă colegă de cancelarie (la acest liceu), a dat-o muralului în chestiune, printr-un comentariu la o postare de pe pagina mea de Facebook. Zice doamna, surprinzându-mă prin originalitatea opiniei sale: «Mi-e frică de interpretare! Că doar n-o fi „Institutul inimii”?! Spital – azil – crematoriu – bordel…»

Adevărul e că nimeni nu cred că știe ce-i mai trece prin țeastă primarelui local – sau colaboratorilor înveterați în rele ai acestuia – în ce privește viitorul previzibil al acestui fost spațiu de învățământ preuniversitar. Sigur este doar faptul că ar fi în stare de orice ca să-și pună în undă planul diabolic de a se împlini „schimbul” de imobile preconizat, dovedind că este dispus să recurgă la orice mijloace pentru a i se împlini pohta de a se vedea vătaf peste purcoiul de hectare, deținute în folosință în municipiu de Universitatea din Pitești, colaboratoarea sa de suflet în punerea la cale a unor zburdălnicii / zbenguieli imobiliare ilegale.

________________________

Fotografiile care ilustrează articolul îmi aparțin / fac parte din fototeca autorului. De asemenea, sublinierile din text îmi aparțin.

byron – Țara asta [by Dan Byron] // live unplugged @ Elements Reunited, 21.04.17

Paraziții – Căpitane, raportez!