STUDIU DE CAZ(I): CE S-A ALES DE PROMISIUNILE
FĂCUTE ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ DIN 2012 (I)
Motto: Mai mult decât minciuna nimica nu răpune…
E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune
(Către viitorime – Al. Macedonski)
Povestea (mai târzie) a vorbei de astăzi: Pentru că noile alegeri sunt la doar o aruncătură de… băț, hai să facem o scurtă incursiune prin trecut: ca să vedem ce se întâmpla mai ieri, în astfel de situații. Dacă s-au schimbat năravurile, sau doar… oamenii: Înclin să cred că ultima din cele două variante este cea corectă. Articolul pe care-l public acum este rodul activității mele scriitoricești din anul… 2017. De când a stat la rând, așteptând vremuri mai potrivite. Care se pare că au venit. Când, din nou, Partidul Național Liberal pare să fie pe cai mari. Oricât de mari ar părea să fie, mai contează și… rasa acestora. Cel puțin asta a dovedit trecerea timpului. Pentru că nu orice gloabă politică a fost un cal de rasă liberală în trecerea sa întâmplătoare prin bătătura respectivului partid!
Este adevărat că acum este prea târziu pentru a mai schimba ceva. Dar actualii „cai”, care își propun să ajungă „gloabe” la ieslea acestui partid, slujind preponderent interesul colectiv, ar fi bine să învețe câte ceva din astfel de pățanii! De fapt, asta își propune un astfel de articol.
Alegerile… vin şi trec… „ca nouri lungi pe şesuri/şi niciodată n-or să vie iară”! Oare!?
Ce vremuri şi la alegerile parlamentare din toamna anului de graţie 2012! Ce unitate antibăsesciană de nezdruncinat s-a manifestat atunci! Cât elan populist a putut dezlănţui în popor alianţa USL (PSD+PNL=LOVE!) pentru promisa demantelare a vechilor structuri de putere! Cât venin şi câtă fiere, pe de o parte şi cât lapte şi câtă miere, pe de alta, au curs atunci din cornul abundenţei!
Ce vremuri limpezi stăteau să vină! Trai, neneacă, cu banii babachii!
Ce de promisiuni ne-au umplut atunci (degeaba) podu’ așteptărilor! Şi toate păreau făcute ca să iasă biruitoare din întrecerea cu timpul. Astăzi, pentru cei mai mulţi dintre corifeii lor, „mută-i gura dulce” a amintirii despre acele vremuri! Momeli şi scorneli de care s-au ales praful şi pulberea, ca în majoritatea campaniilor/ promisiunilor/ programelor de guvernare postdecembriste. Pentru majoritatea unui electorat atât de puţin pregătit să guste din ceea ce înseamnă alegerile libere şi democraţia, crescut la sânul deprinderii de a fi doar asistat gratuit de către stat, obişnuit să i se dea şi nu să-şi facă prin muncă tenace, temător în faţa ameninţării cnutului vechilului comunist devenit (peste noapte) democrato-capitalist, toate acestea păreau să fie bomboana de pe tortul favorit! Iar nu cea de pe colivă, cum s-a dovedit a fi până la urmă.
Şi astfel, cei 4 ani din mandatul aleşilor noştri de atunci au trecut „pe rând, pe rând,/ zarea lumii-ntunecând”… Iar ei, parlamentarii cărora le-am încredinţat prin vot destinul ţării şi pe-al nostru (că, de, aşa-i în… democraţie!), după ce şi-au asigurat ziua lor de mâine, prin adoptarea unor legi care să le slujească doar îndestularea intereselor de clan, după ce şi-au netezit trecerea spre un nou mandat (indiferent de culoarea politică a bărcuţei în care au încercat să se salveze), prin propunerea unor soluţii salariale pentru care nu există perspectiva realistă a unei sustenabilităţi bugetare, s-au dus „ca clipele,/ scuturând aripele”… Lăsând în urmă, vorba poetului, mulţi electori… pustiiţi, veştejiţi şi amorţiţi! Care au rămas să se îngâne doar cu dorul promisiunilor deşarte! Unii dintre ei, sărmanii, sătui să tot aştepte împlinirea sorocului morganaticelor făgăduieli electorale, între timp, au amorţit de tot!
Este normal ca acum, după expirarea celor 4 ani de mandat al aleşilor noştri, să căutăm răspunsuri unor întrebări fireşti, precum:
– Cu ce ne-am ales noi – votanţii de rând – din hărmălaia de promisiuni electorale care erau cât pe ce să dărâme taraba plină de aşteptări ale unui electorat atât de uşor de manipulat?
– Ce bifăm în dreptul acestora astăzi (ca reuşite/eşecuri personale, dar şi ale unor guvernări pe care le-au susţinut) – la sfârşitul mandatului lor parlamentar, înainte de constituirea unui nou legislativ şi desemnarea de către acesta a unui nou guvern?
Putem afla răspunsuri pertinente comparând prin alăturare câteva dintre promisiunile (extrem de numeroase, generoase şi acoperitoare), pe care le-au făcut în campania din 2012 şi bruma de realizări legislative pe care o lasă în urmă în 2016, la sfârşitul mandatului.
Coroborându-le, acolo unde este cazul, cu opiniile subiective despre „realizărili” lor măreţe, pe care – unii dintre ei, participanţi şi la actuala campanie electorală (din anul 2016, n. n.) – le-au exprimat public, cu mult aplomb, pe la posturile locale/ centrale de televiziune.
I. Să începem cu prezentarea activităţii deputatului TRAIAN DOBRINESCU. Animat de dorinţa de a-şi continua oper(et)a parlamentară, prin obţinerea nominalizării partidului pentru un nou mandat, în perioada de dinaintea campaniei a tocmit câţiva oameni din presa locală pentru a-i cânta împlinirile. Astfel că, alături de senatorul ADRĂNEL COTESCU părea a fi cel mai bine situat dintre liberali în relaţia cu presa locală. Numai că asta nu le-a mai servit la nimic, tăvălugul liberal judeţean anatemizându-i pe amândoi prin vot; fără niciun drept la replică, indiferent de părerea lor sau a altora despre „prodigioasa” lor activitate parlamentară.
1. Ca şi ceilalţi liberali participanţi la alegeri sub sigla USL-ului, dl. DOBRINESCU şi-a pus făcătura de material propagandistic pentru campanie, plină de angajamente postelectorale, sub motto-ul pompos, dar nerezistent în faţa controlului cu turnesolul consistenţei faptelor de după: „O ŢARĂ PUTERNICĂ SE CONSTRUIEŞTE CU OAMENI PUTERNICI, ONEŞTI ŞI DEMNI”!
O campanie în care, fie vorba între noi, dacă era înscris pe liste şi un cal (de lemn, ca să nu producem reacţia intempestivă a adoratorilor de animale), acesta era ales! Cu ochii închişi, de către un electorat fără alte aşteptări decât cele care ţineau strict de împlinirea făgăduielii de umplere a propriului stomac! Indiferent cu ce!
Debutând în activitatea parlamentară la vârsta de aproape… 64 de ani, dl. Dobrinescu îşi atribuia, printre multe altele, calităţi, precum: „tenacitate; responsabilitate, onestitate, demnitate; spirit de răspundere şi decizie; capacitatea de a acoperi mai multe domenii de activitate; respectarea promisiunilor făcute”.
Ca OBIECTIVE şi-a stabilit, printre altele:
„- Cultivarea demnităţii, culturii şi valorilor naţionale, prin manuale de istorie şi limba română; procesul va fi continuu, pe toată durata şcolii; suntem stat european, dar suveran, cu drepturi depline, nu o anexă a Europei;
Interzicerea traseismului politic la nivel parlamentar;
– Revizuirea Constituţiei şi stabilirea, fără echivoc, a formei de guvernământ;
– Sprijinirea tinerilor absolvenţi, prin anularea condiţiei de vechime;
– Depolitizarea instituţiilor statului;
– Reforma învăţământului;
– Simplificare sistemului legislativ prin revizuirea legilor existente;
– Compensarea datoriilor statului către societăţile comerciale cu CAS, taxe, impozite” etc.
Doar la o privire superficială realizăm că era vorba de planuri croite „din cuţite şi pahară”, propuneri încropite în pripă, sortite din faşă destinului pe care l-au şi avut: să moară aşa cum s-au născut, fără să poată vedea limanul transpunerii lor legislative! Unele putând fi atribuite oricui altcuiva decât unui partid (naţional) liberal, altele fiind de-a dreptul de râsul lumii.
Candidatul avea şi PROIECTE în domenii de real interes electoral, precum: „ – Reforma învăţământului românesc;
– Proiect pentru mediul de afaceri;
– Proiect pentru turism”…
Pentru că, în CV-ul său, dl. Dobrinescu se împoţona cu o activitate profesională de „profesor – (între anii 1972-1989) – de limba şi literatura română, limba şi literatura franceză” (fără să ne spună şi… unde!), prezentăm pe larg unele dintre elucubraţiile acestuia din „Proiectul pentru reforma învăţământului românesc”:
„- Psihologii vor fi arondaţi sistemului de învăţământ de la grădiniţă şi până la clasa a XII-a. Rolul psihologului va fi de evaluare şi examinare permanentă. (din ciclul maladivo-curativ: ai n-ai treabă… hai cu toții la psihopedagog!, n. n.)”;
– Grădiniţa va fi instituţia unde se vor depista aptitudinile şi abilităţile copilului, care vor fi supravegheate şi cultivate. Grădiniţa se va prelungi cu clasa pregătitoare, iar la sfârşitul clasei pregătitoare, copiii vor fi testaţi de o comisie din care vor face parte psihologul, educatoarea, învăţătorul şi părinţii. Testul va consta în numirea şi pronunţarea literelor alfabetului, a cifrelor de la 1 la 100, dar vor fi evaluate şi aptitudinile.”
– Ciclul I-IV. Din clasa I elevii vor fi repartizaţi în clase funcţie (prof. d română, ce să mai… n. n.), de rezultatele testului [ai zice că a fost prof. de mate’, dacă n-ar fi scris chiar el că a fost de română, jurnalist, scriitor… etc. Ce ţi-e şi cu (pseudo) condeierii ăştia îngrăşaţi politic (precum berbecuţii din ferma sa, n. n.)]! Psihologul (cum să-i spui preopinentului că în învăţământul preuniversitar de masă nu există asemenea funcţii, n. n.) va fi prezent pe tot parcursul procesului instructiv-educativ, având un dublu control: elevi-profesori. Sarcina învăţătorului nu va fi una exclusiv informaţională şi educativă, ci şi de observare atentă a aptitudinilor elevului….
– Gimnaziu. Se va proceda la un nou test, în faţa unor comisii formate din profesori şi psihologi. Clasele vor fi, şi de această dată, formate pe criterii valorice. Fişa psihologică şi cea de evaluare vor merge mai departe, dirigintele clasei având dosarul fidel al fiecărui elev. Între diriginte şi profesorii de la clasă va exista un dialog permanent asupra fiecărui elev, estimându-se evoluţia lui, astfel încât la sfârşitul clasei a VIII-a fiecare elev să ştie spre ce merge.
– Cursurile liceale. Fişa de evaluare construită de-a lungul anilor îl va recomanda pe elev pentru un liceu sau altul, pentru o clasă sau alta. Clasele vor fi constituite, ca şi în cazul claselor inferioare, pe principiul valoric. Elevii problemă vor face cu predilecţie, obiectul psihologului. Elevii cu abilităţi în zona meseriilor vor fi luat drumul spre şcolile profesionale, conform cu fişa de evaluare.
– Cursurile universitare vor fi corelate cu cele liceale, numărul studenţilor pe specialităţi fiind dat de disponibilităţile native şi cultivate şi de rezultatele elevilor, pe de o parte, şi de necesarul profesiilor, pe de altă parte (cum, nici voi nu înţelegeţi ce vrea să spună propunătorul, n. n. !?)”.
– Testare la sfârşitul clasei a X-a;
– Examen pentru accesul în învăţământul superior;
– revizuirea fundamentală a manualelor şi trecerea de la învățământul teoretizat (memorarea), la cel aplicat (expozeuri);
Reforma învăţământului Românesc se impune ca o urgenţă şi pentru a realiza o reformă profundă şi structurală este necesar un timp lung. Prezentul proiect (prezentat sintetic) nu este perfect, nici complet, dar poate fi un punct de plecare.”
Desfă-te cer, arată-te Zeus şi aruncă-n inamic cu fulgere, că aşa nu se mai poate!
Doar simpla lectură a acestor maxime de duzină ale unui făcător de reforme (anti) educaţionale, trebuia să ne dea de înţeles câte frustrări a acumulat bietul om/ dascăl de ţară, la locul său de muncă din învăţământul antedecembrist! Loc de muncă despre care nu ne spune nimic, pentru a-i acorda oarece circumstanţe atenuante.
Vă daţi seama pe mâinile cui ar fi încăput reformarea sistemului educaţional românesc!? Uite unde era urmaşul lui Hitlerică, Stalinescu etc! De eugeníe o fi auzit stimabilul!? De ce s-o fi temut s-o invoce şi să propună direct asemenea… „reforme”!? Că de fapt, acolo duceau unele din propunerile sale… liberale! Chiar dacă, la alegerile din toamna lui 2012, aşa cum se întâmplă la mai toate alegerile din Românica noastră de dor, nu s-ar fi prins de asta nici măcar Ducă-se pe pustii!
Nu mai este nimic de discutat. Sau de adăugat, deşi ar mai fi suficient loc. Poate aşa înţeleg şi vorbăreţii (înşirătorii de cuvinte goale, al căror glas provine doar din loviturile din coadă, vorba poetului) şi băgătorii de seamă (cu sau fără treabă, nu contează!) de ce a ajuns învăţământul românesc în starea de restrişte în care se află. Din cauza acestor neica-nimeni cu pretenţii de guru, puşi de unii dintre noi să facă… legi!
2. Să vedem şi dacă, odată ajuns acolo, în Panteonul românesc al făcătorilor de legi, dl. Traian DOBRINESCU şi-a respectat angajamentele electorale de mai sus. Vom folosi informaţiile existente pe pagina sa de la Camera Deputaţilor [1]. A făcut parte din grupul parlamentar al PNL, iar până la 08.IV.2014 a fost membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport [2], dată de la care s-a transferat la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă [3].
În cifre, conform datelor din fişa sa, activitatea parlamentară a d-lui Dobrinescu se rezumă la: 44 de luări de cuvânt (în 34 de şedinţe); iniţierea 93 de propuneri legislative (dintre care 14 promulgate legi); 4 întrebări şi interpelări; 14 moţiuni.
Să coborâm din tărâmul cifrelor în cel al activităţii reale, luând act de contribuţia efectivă a d-lui deputat DOBRINESCU Traian la activitatea legislativă a camerei parlamentare din care a făcut parte.
A. Luările sale de cuvânt (44 în 34 de şedinţe) au însumat o oră, 53 de minute şi 57 de secunde. O fi mult, o fi puţin!? Depinde pentru ce le-a folosit.
Să vedem care au fost câteva dintre aceste intervenţii în plenul camerei:
– În şedinţa din 18 octombrie 2016, a intervenit (timp de un minut şi 13 secunde), din partea grupului PNL, în „Dezbaterea Proiectului de Lege privind înfiinţarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului (PL-x 375/2016). (rămas pentru votul final)”;
– În şedinţa din 18 octombrie 2016, a intervenit (timp de un minut şi 20 de secunde) în „Dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2013 privind reorganizarea unor instituţii publice aflate în subordinea Ministerului Culturii (PL-x 373/2013). (rămas pentru votul final)”;
– În şedinţa din 27 septembrie 2016, a intervenit (timp de 27 de secunde), din partea grupului PNL, în „Dezbaterea asupra Propunerii legislative privind declararea zilei de 28 iunie „Ziua Ziaristului Român” (Pl-x 97/2016) (retrimisă comisiilor)”;
– În şedinţa din 5 septembrie 2016, a intervenit (timp de un minut şi 5 secunde), ca reprezentant al grupului PNL, în „Dezbaterea Proiectului de Lege pentru instituirea Zilei Limbii Sârbe în România (PL-x 161/2016). (rămas pentru votul final)”;
– În şedinţa din 17 mai 2016, a intervenit (timp de un minut şi 18 secunde) în „Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru modificarea art. 17 din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002 (Pl-x 450/2015/2016). (rămasă pentru votul final)”;
– În şedinţa din 2 martie 2016, a intervenit (timp de 4 minute şi 49 de secunde) în numele comisiei pentru cultură în „Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea articolului 3 din Legea nr. 504/2002, Legea audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare (Pl-x 878/2015). (rămasă pentru votul final)” şi în „Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art.40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune (Pl-x 884/2015). (rămasă pentru votul final)”;
– În şedinţa din 3 decembrie 2015, a intervenit (timp de 7 minute şi 17 secunde) în „Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură (Pl-x 244/2015). (rămasă pentru votul final)”, la „Dezbaterea Propunerii legislative privind reglementarea parteneriatului civil (Pl-x 340/2015). (rămasă pentru votul final)” şi în „Dezbaterea Propunerii legislative privind unele măsuri pentru reabilitarea centrului istoric (Pl-x 273/2015). (rămasă pentru votul final)”;
– În şedinţa din 18 noiembrie 2015, în calitate de iniţiator, a intervenit (timp de 2 minute şi 47 secunde) în „Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 148/2000 privind publicitatea (Pl-x 254/2015) (rămasă pentru votul final);
– În şedinţa din 4 noiembrie 2015, a intervenit (timp de 8 minute şi 16 secunde) în calitate de raportor în «Dezbaterea Propunerii legislative privind declararea zilei de 19 februarie – „Ziua Brâncuşi” ca sărbătoare naţională (Pl-x 502/2015). (rămasă pentru votul final)»;
– În şedinţa din 13 octombrie 2015, a intervenit (timp de 5 minute şi 41 secunde) în calitate de raportor în „Dezbaterea Proiectului de Lege pentru instituirea Zilei Limbii maghiare (PL-x 499/2015). (rămas pentru votul final)”;
– În şedinţa din 30 iunie 2015, a intervenit (timp de 1 minut şi 26 secunde) în „Dezbaterea Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (PL-x 512/2015). (rămas pentru votul final)”;
– În şedinţele din 20, 13 şi 4 mai 2015, a intervenit în plen tot pentru probleme care ţineau de calitatea sa de membru al comisiei de cultură/ în numele iniţiatorilor; cum s-a întâmplat şi în şedinţa din 22 aprilie 2015; În şedinţa din 15 aprilie 2015, a intervenit (timp de 2 minute şi 51 secunde), referitor la „Dezbaterea Propunerii legislative privind instituirea Zilei Naţionale a Literaturii Române. (Pl-x 199/2014) (rămasă pentru votul final)”, pronunţându-se în numele grupului liberal pentru respingerea acestei propuneri;
Aceleaşi preocupări – de susţinere a activităţii culturale – le-a manifestat şi în 2014, prin participarea la şedinţele din 2 şi din 3 decembrie [la votul final pentru „Proiectul de Lege pentru finanţarea revistelor de cultură reprezentative din România (PL-x 399/2014) (adoptat)”)].
Toate au fost luări de cuvânt pentru susţinerea unor puncte de vedere referitoare la activităţi culturale (29 din 30 de luări de cuvânt, în perioada 2 iunie 2013 – 18 octombrie 2016).
Dar dl. catindat se angajase în campanie să reformeze sistemul educaţional, nu să devină portdrapelul uniunilor de creatori din România! Activităţi care erau de fapt o pledoarie pro domo – dl. deputat fiind şi un veteran al condeiului, membru al unor comitete şi comiţii interesate de aceste manopere parlamentare bine ţintite: Societatea Ziariştilor din România (din 1990), Uniunea Scriitorilor din România etc. Să rămână tocmai scriitoraşul nostru cu problema personală nerezolvată!? Să nu-şi tragă şi el puţină spuză pe interesul personal, de mare creator de opere literare!? Să rămână tocmai EL fără… coledzi!? Păi, d-aia ne-ai momit musiu cu promisiuni privind „reforma învăţământului românesc” ca, odată ajuns în parlament, să nu faci nimic pentru asta şi s-o coteşti brusc spre… cultură!? Dacă am fi ştiut – noi, toţi păcăliţii de dreapta din învăţământ – i-am fi lăsat să te voteze doar pe lăudacii interesaţi! Da’ de! Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă!
Hai să vedem ce a făcut în acest sens la începutul mandatului său, în primul an şi jumătate în care a fost membru al Comisiei pentru învăţământ (din 19 decembrie 2012 până în 4 aprilie 2014). Mai nimic: o intervenţie în plen pe 10 februarie 2014 (de 2 minute şi 38 de secunde) în „Dezbaterea Propunerii legislative privind practica elevilor şi studenţilor (Pl-x 538/2013). (rămasă pentru votul final)” şi o alta, în şedinţa din 19 noiembrie 2013 (în care, timp de 1 minut şi 47 de secunde a anunţat că PNL se opune adoptării „Propunerii legislative privind instituirea unor facilităţi pentru studenţii şi masteranzii de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene sub forma unor stagii de practică retribuite (Pl-x 367/2013) (rămasă pentru votul final)”! Şi… gata! Adică nimic din stufoasele (chiar dacă ineptele) sale intenţii… reformatoare!
Şi a mai avut o intervenţie în şedinţa din 4 martie 2013 (timp de 7 minute şi 28 de secunde), în care i-a admonestat pe PD-iştii aflaţi atunci într-o adâncă şi firavă opoziţie faţă de puternicul USL, cu ocazia prezentării şi dezbaterii „Moţiunii simple iniţiate de 54 de deputaţi, cu titlul: „Guvernul Ponta – fabrică de şomeri”. (MS 1/2013) (rămasă pentru votul final)” [4], document care se referea la criza în care de-abia intrase S.C. OLTCHIM S.A.
Dl. Dobrinescu Traian, care ca formaţie este „profesor de limba română”, şi merituos beneficiar al legilor promovate de dânsul în parlament, ne-a dat şi nouă ocazia să constatăm că „limba română este o iapă nărăvaşă, care nu poate fi călărită de oricine”! Nici măcar de autorul acestor memorabile vorbe [5].
Imaginaţi-vă că peste mai puţin de un an, dl. DOBRINESCU a devenit coleg de partid (în marele PNL) cu toţi aceia pe care-i descria cu vorbele de mai jos [6]! Şi spusele dânsului din plenul parlamentului, ne obligă să-i mai dăm dreptate într-o privinţă. Constatarea sa fără echivoc, conform căreia, în loc să fie „conştiinţa superioară a naţiunii”, în parlamentul din care a făcut parte „s-a cuibărit ipocrizia fără margini, ridicată la rang de virtute”!
Să nu uităm de magistralul jurământ rostit cu emoţie în glas pe 20 decembrie 2012, ocazie în care dl. Dobrinescu Traian s-a angajat: „Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.” În ce măsură a făcut-o, rămâne să apreciaţi şi d-stră.
Cât despre respectarea jurământului său de a apăra „democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor”, ce să mai zicem! Este suficient să ne amintim de votul său din data de 10 decembrie 2013 ( aşa numita „marţea neagră”) şi de vorbele pe care le-a scăpat în seara zilei de joi, 12 decembrie 2013, în cadrul unei emisiuni TV (când deputatul liberal DOBRINESCU TRAIAN a încercat să-şi justifice votul dat în parlament pentru „liber la infracţiuni”, declarând populist: „AM VOTAT CA VACILE”)! Fără să detalieze şi cum ar fi putut s-o facă (în locul lor) bietele… dobitoace!
B. S-o lămurim şi p-asta cu proiectele legislative iniţiate de parlamentari. I se năzare unuia să facă nu ştiu ce modificare legislativă, că l-a mânat pe el nu ştiu ce interes de partid/ grup/ fami(g)lie etc. Şi pune de strângere de semnături (pe un tabel cu susţinătorii, anexat proiectului) ale altor parlamentari (din grupul său sau de aiurea). Şi astfel, tot felul de simpli… semnatari, se trezesc ulterior ca fiind iniţiatori ai unor proiecte legislative! Nu mai contează ce s-a întâmplat cu ele în malaxorul legislativ. Lumea trebuie să ştie că au avut şi ei… iniţiative! Ca şi cum ar fi totuna să te afli ca iniţiator în tabăra majoritară sau ca susţinător într-o opoziţie flască!
În ce-l priveşte, dl. DOBRINESCU Traian a cules astfel următoarele rezultate: 26 de asemenea iniţiative au fost respinse definitiv [7]. Printre acestea s-au aflat: „Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi furnizarea de servicii mass-media audiovizuale” (susţinută în 2014 de un grup de 56 de deputaţi şi senatori); „Propunerea legislativă privind vânzarea spaţiilor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, închiriate asociaţiilor sau fundaţiilor” (susţinută în 2014 de 85 de deputaţi de toate culorile politice); „Propunerea legislativă pentru crearea şi desfăşurarea unui mecanism de donaţii benevole private, care să colecteze fonduri utilizabile exclusiv în dotarea logistică a MApN” (susţinută în 2015 de 31 de deputaţi şi senatori); a mai semnat o propunere fistichie, prin care toate activităţile de învăţământ preuniversitar (primar, gimnazial şi liceal) trebuiau să se desfăşoare „cu program de dimineaţă”! Prin proiect se acorda un termen de graţie până la 15 septembrie 2018, pentru pregătirea condiţiilor necesare pentru trecerea la noul orar! De unde să ştie cireada de iniţiatori şi susţinători că există acte normative care reglementează domeniul şi că – oricât de mult ne-am dori să lucreze toţi dimineaţa – în anumite situaţii acest lucru nu se poate din motive obiective: imposibilitatea alcătuirii orarului şcolii, în condiţiile în care un profesor nu poate desfăşura decât o singură activitate didactică în fiecare oră de curs! Să mai spună cineva că nu a susţinut (în 2015, alături de alţi 26 de deputaţi şi senatori, printre care şi – pe atunci – deputatul neafiliat ROMEO RĂDULESCU) şi propuneri care vizau domeniul educaţional, precum: „Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale” [8]! Cei doi vâlceni (Dobrinescu T. şi Rădulescu R.) s-au regăsit (alături de alţi 31 de deputaţi şi senatori) în calitate de susţinători ai „Propunerii legislative pentru modificarea art. 11 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991”, prin care se propunea simplificarea până la diluare a procedurii de acordare a cetăţeniei, fapt care a atras respingerea şi a acestei iniţiative [9]!
Alte 13 proiecte legislative, (care-l au şi pe dl Dobrinescu drept… suporter), conform procedurii, au fost remise Senatului; alte 3 au fost retrimise la comisii, iar alte 21 se află la comisii; pentru unul există o sesizare de neconstituţionalitate („Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile”, iniţiată/susţinută în 2016 de 104 deputaţi şi senatori), altul a fost retrimis Senatului spre reexaminare, pentru alte două încetând procedura legislativă.
C. Referitor la legile al căror iniţiator/ susţinător a fost dl. DOBRINESCU, trebuie ţinut cont de faptul că în marea lor majoritate ele sunt tot rezultatul activităţii hei-rupiste/ colective a unor parlamentari. Faptul că ulterior se împăunează cu autoratul lor mai mulţi decât ar fi cazul, este o cu totul altă problemă.
Iată doar câteva asemenea exemple:
„ Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile interioare”, adoptată în şedinţa din 7 noiembrie 2016, are 105 iniţiatori, dl. Dobrinescu figurând la poziţia 31; „Propunerea legislativă privind diminuarea risipei alimentare” (Legea nr. 217/2016), susţinută de 52 de deputaţi, respinsă iniţial de către Senat, a fost adoptată de Cameră în şedinţa din 18 octombrie a. c.;
„Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public”, (devenită Legea nr. 144/2016), iniţiată de deputatul Florin Alexe, susţinută de un grup de 48 de deputaţi (în tabel dl. Dobrinescu este la poziţia 8), adoptată în şedinţa Camerei din 08.06.2016;
„Propunerea legislativă pentru completarea articolului nr. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia”, iniţiată de 61 de deputaţi, adoptată de Cameră pe 10.V.2016 (devenită Legea nr. 110/2016);
Controversatul „Proiect de Lege privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite”, iniţiat de deputatul Daniel Zamfir, susţinut de 139 de deputaţi şi senatori (devenit Legea nr. 77/2016);
„Propunerea legislativă pentru subvenţionarea revistelor de cultură reprezentative din România”, iniţiată de 82 de deputaţi şi senatori [10] adoptată în şedinţa camerei din 20 mai 2015 (devenită Legea nr. 136/2015);
„Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului”, iniţiat de către deputatul Grigore Crăciunescu, susţinut de 47 de deputaţi şi senatori, adoptat de cameră în şedinţa din 08.06.2016 (devenit Legea nr. 146/2016) [11];
D. În întreaga legislatură 2012-2016, dl. deputat nu a adresat guvernelor care s-au succedat decât 4 (patru) întrebări şi interpelări, toate formulate în scris: prima, din 22.XII.2015, fiind o solicitare comună (36 de deputaţi solicitau guvernului să le prezinte „demersurile întreprinse pentru susţinerea familiei Bodnariu”); alte două întrebări (una comună a mai multor deputaţi liberali) şi o interpelare, datând toate din 2016. Demn de interes este lobby-ul pe care-l făcea dl. deputat pe lângă ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice [12]. În restul timpului (ianuarie 2013 – decembrie 2015) nu a avut nimic de întrebat/ interpelat! În judeţul său de baştină, în circumscripţia electorală nr. 40 VÂLCEA, colegiul uninominal nr.1, ai cărei alegători îl trimiseseră cu treabă în parlament, nu s-a mai întâmplat nimic! Nimeni, în afară de „reprezentanţii primăriei Sineşti” nu s-a mai prezentat cu vreo jalbă la cabinetul său parlamentar!
Domnul deputat, ostaş credincios al cauzei partidului care-l dusese-n forumul legislativ naţional, a semnat şi un număr de 14 moţiuni, toate respinse [13]! După divorţul cu năbădăi de PSD, liberalii au început să vadă toate bubele foştilor parteneri de alianţă/uniune/guvernare, iniţiind moţiuni cu titluri alarmiste, precum: „Guvernul Ponta 3 ameninţă viaţa pacienţilor: amână lista de medicamente compensate” (înregistrată pe 23.05.2014) „Opriţi Guvernul Ponta 3 – Guvernul corupţiei, demagogiei şi minciunii!” (înregistrată pe 13.05. 2014), „PSD are alergie la justiție” (din 02.07.2014), „Victor Ponta pune în pericol statul de drept! Opriți fraudarea alegerilor de către PSD!” (din 12.09.2014), „In lipsa oricărei Strategii Energetice, copilotul Victor Ponta conduce sectorul minier românesc spre faliment” (din 01.04.2015) şi tot aşa până a plecat guvernul Ponta şi au venit… tehnocraţii! Şi gata şi cu moţiunile!
Şi uite aşa, după o trecere fantomatică prin parlament, s-a dus şi dl. Dobrinescu în istorie, lângă cei doi care îl flancau (şi ni-l recomandau astfel) în fotografia de grup aflată pe ultima filă a materialului său de campanie din anul 2012: primarul de atunci al municipiului (Emilian Frîncu) şi preşedintele consiliului judeţean (Ion Cîlea). Am înţeles astfel şi tâlcul din sloganul său de campanie: „Împreună vom reuşi!” Toată chestia sta în alegerea celui care urma să-l ajute s-o facă mai bine. Iar dl. Dobrinescu l-a ales pe cel de care se simte acum mai aproape. Pentru că, în ce ne priveşte, noi ne-am lămurit cu vârf şi îndesat unde-i este locul.
Pentru că s-a gătat operaţiunea de validare şi împărţire pe partide a tuturor celor 448 de mandate de deputaţi şi senatori din legislatura 2016-2020 (numeric şi pe persoane), să ţinem minte care sunt aleşii, ca să vedem ce se alege şi de recentele şi îmbietoarele lor promisiuni electorale [14].
P. S.: În ce ne priveşte, respectăm părerile despre sine ale d-lui Dobrinescu Traian [15]. Căruia îi dorim o viaţă cât mai lungă, astfel încât să aibă suficient timp să ronţăie – la pensie – toate beneficiile pe care le-a obţinut din exercitarea unor funcţii în care l-a „uns” partidul său de suflet.
Şi una de ultima oră: rămas fără coledzi, fostul deputat şi-a pus semnătura (alături de alţi 14 liberali care acum, după marea înfrângere din alegerile parlamentare au făcut… colţi) pe un manifest adresat membrilor şi simpatizanţilor PNL [16]; document în care blăblăiesc toţi perdanţii, în speranţa reapucării ciolanului! Obligatoriu, de către ei şi de partea mai cărnoasă, că doar nu or da chiar ei exemplul (auto)uşuielii din politică! Dimpotrivă, au descoperit că au misia istorică de a reforma partidul, luând-o de la rădăcini până în vârf, că roade nu par a se mai coace în lăstărişul liberal.
Să vezi năvală de urechişti refulaţi, profund nefericiţi de pierderea alegerilor, dornici să ne (în)cânte cu şlagărele (muzichie/ text, orchestraţie etc.) din timpul idilic al brătienilor!”
Drept pentru care, mă-ntorc și zic: „Sluga!… dar vorba e, eu alegător, eu… apropitar, eu pentru cine votez?” (I. L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”, Actul I, Scena VII). Asta-l preocupa pe cunoscutul și blamatul personaj al lui Caragiale: pentru cine votează!?
P. S.: dacă tot l-am invocat pe Caragiale, trebuie să precizăm că – pe la sfârșitul secolului al XIX-lea – el era optimist cu privire la viitorul neamului românesc, așa cum rezultă din scrisoarea pe care, prin 1894, i-a remis-o amicului său Alexandru Vlahuță:
„Frate Vlahuță,
De ce să ne facem spaimă și inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă nici mai puțină stricăciune decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s’ar putea altfel. Calitățile și defectele omenești sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni. Limbă, costume, obiceiuri, apucături intelectuale și morale, religiuni – precum și toate celelalte rezultate ale locului unde au trăit, ale împrejurărilor prin care au trecut – îi pot arăta ca și cum s’ar deosebi mult cei dintr’un loc de cei dintr’altul; ei însă, în fundul lor, pretutindeni și totdeauna sunt aceiași. Nu există pe pământ speță zoologica mai unitară decât a regelui creațiunii….
Așadar, să nu ne mai facem inimă rea și spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu, hotarât; neamul acesta nu e un neam stricat, e numai nefăcut încă; nu e pân’acum dospit cumsecade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frântă; încă nu crede în dreptate; încă nu poate scoate din sânu-i pe cine să-i poată comanda; încă nu știe de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată încredere în nimeni… Fript cu lapte, suflă și ‘n brânză. N’a ajuns să cumpăneasca bine ceea ce i se pune împotrivă; și astfel înca nu înțelege că în mâna lui ar sta să-și îndrepteze soarta și să dispună apoi de ‘ntregul de ea – precum e drept și precum are să și fie odată….
Românii sunt astăzi un neam întreg de peste zece milioane de suflete, având una și aceeași limbă (nu ca s’o lăudăm noi), extraordinar de frumoasă și de… grea, având un mod de gândire deosebit al lui, o comoară neprețuită de filosofie morală, de humor și de poezie – cu atât mai originală avuție cu cât este un amestec de moșteniri si de dobândiri antice, grecești, slave, orientale și altele, pecetluite toate cu netăgăduită lui nobila pecetie romanică, latină, care-l arată bun și netăgăduit stăpân al lor.
Din aceasta stăpânire seculară a lui rezultă și puterea nebiruită de asimilare a acestui popor, ce încă d’abia pe departe încep a-și simți importanța în lumea europeană. Și de aceea, este așa greu de ‘nțeles teama ce o au unii de „înstrăinarea neamului românesc”, „de alterarea spiritului național”, de… „pierderea românismului”!
Să se piarză neamul românesc! – Auzi dumneata! … Dar să ne temem că are să se prăpădească, să se piarză, așa de azi pe mâine, până nici nu s’a ridicat încă bine ‘n picioare, un neam de zece milioane!…
Să se prăpădească neamul românesc? Dar întoarcă-se Oltul și Mureșul de-a’ndărătelea către obârșia lor în creerii munților Ciucului, neamul românesc tot el, neam românesc va fi, lucrând cuminte, așteptând cu răbdare vremea când să dea și el culturii și civilizației europene concursul lui specific, pe cât va fi fost înzestrat pentru asta de Pronia cerească – fiindcă oricum ne-om învârti și ne-om răsuci noi oamenii, legile care stăpânesc mersul omenirii tot în mâna Proniei cerești sunt și trebuie să rămână; căci a puterii acesteia nepătrunse de noi este și omenirea o arătare.
Fie dată în omenire parte cât mai frumoasă și neamului românesc!
Dumnezeu să te țină în sfânta lui pază!
Al tău vechiu,
Caragiale”
DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!
Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiţi sănătoşi şi veseli!
ŢINEŢI APROAPE!
– Va urma –
Tiberiu M. Pană
___________________________________
Sursa foto copertă
[1] Date care se referă la activitatea parlamentară a acestuia în legislatura 2012-2016: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=106&cam=2&leg=2012
[2] http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?idc=9&cam=2&leg=2012&idl=1
[3] http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?idc=10&cam=2&leg=2012&idl=1
[4] http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=7212&idm=2&idl=1
[6] Luaţi – la liber – un punct de vedere autentic… liberal: «Moţiunea Oltchim, scrisă în cel mai ilustru limbaj politicianist de către reprezentanţii Partidului Democrat, m-a făcut să redefinesc omul politic care se exprimă diferit, funcţie de poziţia pe care o ocupă.
Opoziţia nu te face mai înţelept, ci doar mai virulent. Zice moţiunea depusă de PD, chiar de la începutul ei: „Nu există români mai batjocoriţi şi mai umiliţi în cele aproape zece luni de guvernare USL” sau, citez din nou „Toată incompetenţa, toată demagogia, toată neglijenţa şi tot cinismul USL sunt perfect ilustrate de involuţia gravă a acestui important combinat”, este vorba de Oltchim.
Cei care până acum zece luni treceau cu buldozerele voinţei lor politice peste voinţa unei naţiuni, pauperizând-o, umilind-o, caricaturizând-o, vorbesc acum despre români batjocoriţi şi umiliţi.
Cum se poate, stimaţi colegi, ca după 4 ani de succesive şi dezastruoase guvernări, să vii acum şi să invoci starea naţiunii, când tu ai fost la originea tuturor relelor?! Nu curaj îţi trebuie, ci cinism.
Trebuie să fii cinic şi amnezic, în egală măsură, să nu-ţi aminteşti că tocmai colegul tău de partid, pe care l-au citit şi alţii, domnul Boureanu, a penetrat viril şi pofticios întreprinderea în cauză.»
[7] Vezi la link-ul: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=106&cam=2&leg=2012&pag=2&idl=1&prn=0&par=
[8] http://www.cdep.ro/proiecte/2015/500/00/8/pl648.pdf
[9] Vezi următoarele documente, lămuritoare despre intenţiile iniţiatorilor/ susţinătorilor, la link-urile: http://www.cdep.ro/proiecte/2015/700/90/1/cl1005.pdf (Avizul Consiliului Legislativ); http://www.cdep.ro/proiecte/2015/700/90/1/pvg1005.pdf (Punctul de vedere al Guvernului); http://www.cdep.ro/pls/caseta/eCaseta.Lista?nrp=791&anp=2015 (documentele aferente acestui proiect legislativ). Propunerea a fost respinsă de Senat (la 02.XI.2015) şi de Camera Deputaţilor (pe 06.IX.2016, cu 210 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere).
[10] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=18099&cam=1 Conform Expunerii de motive, Proiectul a avut ca iniţiatori pe deputaţii Traian Dobrinescu, Gigel Sorinel Ştirbu şi pe senatorul Varujan Vosganian, vezi la link-ul: http://www.cdep.ro/proiecte/2014/300/90/9/em583.pdf
[11] Prin lege s-a impus ca până la data de 31 decembrie 2018 autorităţile publice să înlocuiască actualele steme şi sigilii cu modelele noi ale acestora, aşa cum au fost modificate prin această lege (repunerea coroanei pe capul acvilei din stema ţării: acvila de aur, cu capul spre dreapta, urma să fie încoronată).
[12] Vezi la link-ul: http://www.cdep.ro/interpel/2016/i10333A.pdf (textul întrebării) şi la http://www.cdep.ro/interpel/2016/r10333A.pdf (răspunsul ministerului).
[13] http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=106&cam=2&leg=2012&pag=11&idl=1&prn=0&par=
[15] Dobrinescu ,,trage” în Mazilu cu adevăruri care dor, la link-ul: http://www.gazetavalceana.ro/2016/09/15/dobrinescu-trage-in-mazilu-cu-adevaruri-care-dor/
Vezi şi interviul Deputatul Traian Dobrinescu, mai incomod ca niciodată! Nimeni nu e prietenos în competiţie, la link-ul: http://www.viatavalcii.ro//index.php/component/content/article/46-politic-i-administraie/47851-deputatul-traian-dobrinescu-mai-incomod-ca-niciodat-nimeni-nu-e-prietenos-in-competiie.html
[16] În text sunt înşirate cuvinte goale, bombastice: „În fața refuzului deținătorilor temporari ai funcțiilor de conducere de a organiza o dezbatere pentru analiza realistă și onestă a situației PNL credem că este datoria noastră să acționăm și să luăm inițiativa. Membrii partidului își doresc această acțiune, societatea românească ne observă, este momentul să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor… . Dezbaterea internă nu a mai fost liberă, fiind înlocuită cu directive de la centru, iar liderii s-au îndepărtat de baza partidului, care a început să fie tratată ca o simplă masă de manevră;
Liderii partidului au ignorat forțele interne și potențialul uman existent în Partidul Național Liberal și astfel au eșuat în identificarea unor proiecte și oferte politice convingătoare pentru societate. PNL a devenit închis și netransparent față de societate. Tot ce am oferit a fost spectacolul incompetenței printr-o cascadă de erori în deciziile publice; Lipsa unei dezbateri doctrinare ne-a slăbit identitatea, a arătat indiferență față de valori și ignorarea nevoilor societății. Conducerea PNL nu înțelege România de astăzi și nu are nicio viziune pentru România de mâine;
Noi, semnatarii acestui manifest, ne asumăm o chemare publică la acțiune către toți membrii și simpatizanții partidului.
Vă cerem să vă alăturați nouă pentru a aplica urgent măsurile necesare pentru reconstrucția Partidului Național Liberal…
A acționa acum înseamnă mai mult decât salvarea unui partid. Inseamnă o angajare pentru viitorul României într-un ceas de incertitudine și îngrijorare. Având încrederea fermă că numai prin forțele noastre unite putem salva liberalismul românesc de la autodistrugere facem apel la toți liberalii să ni se alăture.”
Printre semnatarii care speră să strângă în jurul lor rândurile unui partid din ce în ce mai… anemic, se află neicanimenişti, precum: Dorin Dobra, Stelian Dolha, Paul Dumbrăveanu, Virgil Guran, Daniel Iane, Dragoş Luchian, Ion Luchian, Viorica Marcu, Octavian Motoc, Dragomir Tomaseschi, Lucia Varga, Radu Zlati…
Vezi tot materialul de… colecţie, la link-ul: http://www.criterii.ro/index.php/en/valcea/19082-valceanul-traian-dobrinescu-unul-dintre-capii-revolutiei-din-pnl
JEAN MOSCOPOL – FARSA ALEGERILOR – ANTICOMUNIST
Taxi – Ca ei
Când zic două sute de mii
Voi vă gândiţi la un tun
Pe care l-aţi dat sau urmează să-l daţi.
Eu mă gândesc la două sute de mii de copii
Care se culcă-n fiecare seară nemâncaţi
Şi-a doua zi se duc la şcoală,
Asta dacă se duc,
Pentru că mulţi muncesc pentru mâncare sau câţiva bani.
Şi d-aia-mbătrânesc înainte de vreme,
Şi d-aia au riduri, d-aia au riduri,
Riduri la paişpe ani…
Refren:
Bă, nenorociţilor,
Nu vă doresc să vă crape nici capu’ nici inima-n trei!
Bă, nenorociţilor,
Nu vă doresc să muriţi!
Vă doresc să trăiţi!
Vă doresc să trăiţi ca ei!…
Periegheze 