Tradiții de Anul nou la români

Fie ca anul 2020 să vă fie plin de împliniri. Să trăiți emoția fiecărui început de vis! Vă doresc să prețuiți timpul, făcând din el un aliat de nădejde al fiecărui pas înainte! Dacă înțelegeți și că bucuriile mari sunt suma zilnică a altora mai mici, v-ați făcut cel mai frumos dar de anul nou!

LA MULȚI ANI!

Datinile străbune includ – cu variații regionale – obiceiuri de Anul Nou, păstrate din moşi-strămoşi, precum Sorcova, Pluguşorul, Capra, Strigatul peste sat, sau (umblatul cu) Ursul etc.

Iată câteva dintre acestea, din diferite provincii istorice românești:

CAPRA

Foaie verde şi-o alună,
Bună ziua, ziua bună,
Ia deschideţi porţile,
Să intre căpriţele.

Ţa, ta, ta, căpriţă ţa,
Nu te da, nu te lăsa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa,
Capra noastră-i cu mărgei,
Cu cercei cu catifelii,
Joacă vesel căpriţa,
Toţi îs bucuroşi de ea.

Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Nu te da, nu te lăsa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Şi plecai şi eu la târg,
Pe căpriţă ca s-o vând,
Şi mergând pe drum, mergând,
Aud din urmă strigând:

Cumpărătorul:
– De vânzare-i capra, bade?
Ciobanul:
– De vânzare!
Cumpărătorul:
– Şi cât vrei pe ea?
Ciobanul:
– 1000 de lei!
Cumpărătorul:
– E blândă, nu împunge?
Ciobanul:
– E blândă, nu împunge.
(Capra îl împunge pe cumpărător).
Cumpărătorul:
– Eu îţi dau 500 de lei pe ea pentru că împunge.
Ciobanul:
– Decât să-mi dai 500 de lei pe ea, mai bine îi dau un par în cap. (O loveşte uşor cu băţul, capra cade şi nu mai mişcă).
Alaiul:
– Valeu, capra noastră a murit!

Ţa, ta, ta, căpriţă, ţa,
Te-o lovit vreo boală grea,
Sau pe unde-i colindat,
Veste rea tu ai aflat.

Ciobanul:
– Baa… da capra nu îi moartă şi nu din pălitură. A leşinat, ce din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoală tu căpriţa mea,
Faptele s-or îndrepta,
Şi-acum haide să plecăm,
Şi-alte case colindăm,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Nu te da, nu te lăsa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţa, ţa!

Altă variantă

Vine capra de la munte
Cu steluță albă-n frunte
Are-n coarne ramuri multe
Și mai mari și mai mărunte!

Pe munte ca florile
Pasc ciobanii caprele.
Bine-i șade caprei mele
Cu hurmuz și cu mărgele
Frumoasă-i căprița mea
Cu covor și cu basma

Ța, ța, ța, căpriță, ța
A trecut cerbul Carpații
Ca să joace la toți frații
Cu covor împestrițat
Cu luceferi înstelat.

Pe câmpul cu floricele
Pe ape cu pietricele
Din copite scânteia
Cărările deschidea
Lumea-ntreagă bucura
Ța, ța, ța, căpriță, ța.

Cu covor și cu basma
Pentru anul care vine
S-auzim numai de bine
La anul și la mulți ani!

Vine capra de la munte
Cu steluțe albe-n frunte.
Asta-i capră-adevarată.
Ța, ța, ța, căpriță, ța!
Gazdele să-ți dea paraua
Și să-ți umple teșchereaua!
Hai căpriță să jucăm,
Ța, ța, ța, căpriță, ța! Măi!

Câte șindrile pe casă, atâția galbeni pe masă!
Câte pene pe cocoși, atâția copii frumoși!
Câte flori sunt în livadă, atâția galbeni în ladă!
Câți cărbuni sunt în cuptor, atâtea vite-n obor!
Zi, măi! Da’ mai zi, măi!

Gazdele să-ți dea paraua
Și să-ți umple teșchereaua!
Hai căpriță să plecăm!
Ța, căpriță, ța!

Altă variantă

Ța, ţa, ţa, căpriţă ţa,
Vine lupu-n urma ta,
Ni-i teamă că te-o mânca,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa,
Cu căpriţa pe-nserat,
Şi-am venit cu dânsa-n sat,
C-aşa-i din bătrâni lăsat,
Cu căpriţa de umblat!

Foaie verde şi-un grăunte,
Asta-i capră de la munte,
De la munte, din Carpaţi,
Care umblă pe sub brazi!

Capra noastră-mpestriţată,
Ce stai aşa supărată?
Spune verde, de necaz,
Ai mâncat tu ceva azi?
– Beheeeee!

Foaie verde şi-o alună,
Ia-ţi, căpriţă, seara bună,
Hai, căpriţă, hai afară,
Că la anul venim iară!
Sănătate, gospodari,
La anul şi la mulţi ani!

Caprele de la Mălini, la Primăria Fălticeni

Capra de anul nou – tradiții și datini de Crăciun (Bucovina iarna)

Colinde și obiceiuri tradiționale din Moldova

**Umblatul cu Ursul (sau Jocul Urşilor)**

Bună seara gospodari!

Venim cu ursul din deal,

Dacă bine și voiți

Ursul nostru să-l primiți!

Na! Na! Na! Martine, na!

Nu te da, nu te muia,

Că pun mâna pe nuia,

Și nuiaua-i de răchită,

Hai, Martine, la pământ,

Și ascultă-mă ce-ți cânt!

Când erai mai mititel

Erai tare frumușel,

Dar de când ai crescut mare,

Mă dai jos de pe picioare!

Na! Na! Na! Martine, na!

Mai întoarce-te așa!

Joacă, joacă, Moș Martine,

Că-ți dau miere de albine

Joacă, joacă, urs nebun

Că de nu-ți fac pielea scrum!

Merge roata prăvălită.

Na! Na! Na! Martine, na!

Joacă, joacă, nu mai sta!

Foaie verde de brăduț,

Ursul meu cu doi puiuți,

Foaie verde de dudău,

Ursul meu de la Bacău

A venit la dumneavoastră

Ca să joace-o ursărească

Na! Na! Na! Martine, na!

Nu te da nu te muia!

Joac, joacă, ursule,

Că s-or coace murele,

Mai tare te-i îngrășa

Și prin case vei juca.

Saltă, saltă tot mai sus,

Ca și anul care-i dus!

Ia apleacă-te în jos,

Să saluți gazda frumos!

Foaie verde de secară,

Să ieși ursule afară!

Foaie verde de stejar

Sănătate, gospodari!

La anu’ și la mulți ani!

Ceata de urși (Leorda, Comănești) joacă într -un peisaj de vis!

Datini și Obiceiuri de Anul Nou din Vaslui, România 2019 – 2020

Sorcova vesela…

SORCOVA

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!

Altă variantă

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca vița de vie
La Sfântă Mărie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.

Altă variantă

Sorcova,
Vesela,
Peste vară,
Primăvară,
Să trăiți,
Să-mbătrâniți.

Să-nfloriți,
Să mărgăriți,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul,
La anu’
Și la mulți ani.

Plugușorul de Anul Nou. La mulți ani 2020!

Călin Brăteanu şi Ansamblul de Datini şi Obiceiuri din Ciocăneşti – Pluguşorul şi Dansul caprei

Plugușorul

Aho, aho, copii și frați
Stați puțin și nu-mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați:

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a încălecat
Pe-un cal învățat,

Cu numele de Graur,
Cu șeaua de aur,
Cu frâu de mătasâ,
Cât vița de groasă.

Și în scări s-a ridicat,
Ca s-aleagă-un loc curat
De arat și semănat.
Și-n curând s-a apucat,

Câmpul neted de arat,
În lungiș
Și-n curmeziș
S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei
În coadă cu dălbei,
În frunte țintăței.
Mânați flăcăi: hăi, hăi!

Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.

Și când lucrul a sfârșit
Iată, mare, s-a stârnit,
Un vânt mare pe pământ
Și ploi multe după vânt,

Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână
Își umplu cu aur mâna.

Și se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Și de-i grâul răsărit
Și de-i spicul aurit.
Mânați flăcăi: hăi, hăi!

Traian iute s-a întors…
Și din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncălecat,
La Tighina a plecat
Și oțel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerători tari.
Și să facă seceri mici
Pentru copilași voinici.

Și-a strâns fine și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne;
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucrul pământului în răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și prin lan înaintau
De părea ca înotau.
Mânați măi: hăi, hăi!

Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.

Arie pe loc făceau
Și grâul îl treierau;
Harabale încărcau
Și la moară le porneau.

Și turnau deasupra-n coș
Grâu mărunțel de cel roș,
De sub piatră în covată
Curgea făina curată.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Și voios se înturna.

Iară mândra jupâneasă
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Mânați măi: hăi, hăi!

În cămară ea mergea
Și din cui își alegea
Sită mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă

Și cernea, măre, cernea,
Ninsoare se așternea;
Apoi pâne plămădea
Și-o lăsa până dospea;

Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-i arunca;
Apoi iară cu lopata,
Rumeni ii scotea și… gata!

Atunci ea-mpărțea vreo cinci,
La flăcăii cei voinici
Și-mpărțea trei colăcei
La copiii mititei.
Mânați măi: hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.

Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți,

Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate-ndestulată.
Aho, aho!

Altă variantă

Aho! Aho! Copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu mânaţi
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi-ascultaţi.
S-a sculat mai an
Bădica Traian
Şi-a încălecat
P-un cal învăţat
Cu nume de Graur,
Cu şeaua de aur,
Cu frâu de mătasă
Cât viţa de groasă.
Şi în scări s-a ridicat
Peste câmpuri s-a uitat
Ca s-aleagă loc curat
De arat şi semănat.
Şi curând s-a apucat
Câmpul neted de arat
În lungiş şi-n curmezis.
S-a apucat într-o joi
Cu-n plug cu doisprezece boi,
Boi, bourei,
În coadă codalbei
În frunte ţintăței.
Mânaţi, măi,
Hăi! Hăi!
Ziua toată a lucrat,
Brazda neagră-a răsturnat
Şi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară,
Deie Domnul să răsară.
Mânaţi, măi,
Hăi! Hăi!

Cum a dat Domnul holde mândre la Traian
Aşa să vă dea şi vouă,
ca s-avem parte şi noi!
Să vă fie masa masă
Să vă fie casa casă
Tot cu mesele întinse
Şi cu lumânări aprinse
Tot cu casele-ngrijite
Cu gospodari locuite
Şi la anul să trăiţi
Să vă găsim înfloriţi
Ca merii, ca perii
În mijlocul verii.
Mânați, măi,
Hăi! Hăi!

De urat am mai ura
Dar ni-i că vom însera
Pe la curtea dumneavoastră
Departe de casa noastră
Dumneavoastră aveţi parte
De case-nalte, luminate
Văruite, şindrilite
Cu ferestre strălucite
Noi avem bordeie mici
Bune de plugari voinici
Vălucite şi lipite
Şi cu stuf acoperite.
Dar câte paie sunt la noi
Atâţi bani fie la voi!
De urat am mai ura
Dar ni-i că vom însera
Şi avem a trece-n cale
O dumbravă rea în vale
Unde sunt fete nebune
Ce azvârle cu alune
Şi se leagă de feciori
Ca albinele de flori
Şi le-ncurcă cărările
Tot cu dezmierdările.
Ia mai mânați, măi flăcăi,
Şi sunaţi din zurgălăi
Mânați, măi,
Hăi! Hăi!