Ascensiunea Abramburicăi mai poate fi oprită!?

Motto: „Şi-acum, curiozitatea noastră cea mai dihai!
Gangsterul gangsterilor! Faimosul Arturo Ui.
Pe ăsta cerul, drept pedeapsă, ni-l dărui.
C-avem cugetele cu fărădelegi pătate:
Cu violenţe, nerozii, slăbiciuni şi alte păcate.

(În faţa cortinei, Ui, trecând de-a lungul rampei, iese.)
Ce mi-e Richard al III-lea şi ce-mi este el?
Din vremea celor două Roze-ncoace,
Lumea n-a mai avut de-a face
Cu un mai fulminant, mai sângeros măcel.
N-a precupeţit pentru asta nici eforturi, nici alte cheltuieli pendinte.
Şi totuşi, ce-i aici, doar strictul adevăru-i
Din ce vedea-veţi astă-seară, stărui
Să ştiţi, nu-i nou nimic, nimic artificial
Nici născocit, sau pentru dumneavoastră aranjat special.
Ce vă arătăm aici, pe întreg continentul clar e:
Este piesa cu gangsteri, ce-o ştie fiecare.”
Bertold Brecht, Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită

După asaltul de idei ciuce cu care ne-a întunecat sfârșitul anului trecut și începutul acestuia, coana mare din fruntea educației naționale își vede liniștită de treabă.

Cum, care treabă!? Aia pe care i-a trasat-o Nicolae-Liviu Dragnea și pe care – „de bună voie, aiurea și obraznic” – și-a asumat-o ea! Bazată pe expertiza ei de demolatoare veterană a ceea ce mai rămăsese bun în învățământul preuniversitar românesc. Căruia, din 28 decembrie 2000 încoace, (de când Adiță Năstase ne-a cadorisit-o ca ministru competent al învățământului), îi toot administrează scatoalce! Nobila „misie” de a duce pe noi culmi de deznădejde și ireversibilitate… demantelarea sistemului educațional din România, prin darul otrăvit pe care i-l pregătește Ecaterina Andronescu! Și anume… NOUA LEGE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI! Intenții… reformatoare despre care – în ultima vreme – am scris pe larg în materiale postate pe blog (1).

Aproape că mi s-a luat să urmăresc toate elucubrațiile sforăitoare pe care Abramburica le rostește doct, cu pretenția de unică deținătoare a adevărului absolut! Ușor de zis, greu de făcut! Când materialul uman dedus studiului nostru de caz(i) este atât de locvace! Și, indiferent de locul pe unde o apucă logoreea, găsește pe cineva dispus să o asculte. Și să-i consemnaze cu pietate nepieritoarele-i vorbe! Să știe și posteritatea… ce-am avut și ce-am pierdut!

Nici n-am încheiat bine articolul precedent că d-na ministru sare peste rând! Venind cu noutăți care ne lasă cu gura întredeschisă ca la… bărbier! Aflată într-o vizită cu treabă pe litoral, vineri, 18 ianuarie a. c., așa cum rezultă din presa locală, apetitul reformator al d-nei Andronescu s-a declanșat din nou! În Sala Senatului Universității „Ovidius” din Constanța, a mitraliat verbal cam tot ce a prins în colimator, reiterând unele din vechile-i marote! Una din ele referitoare la relația dintre numărul mic al absolvenților cu bacalaureat și numărul – din ce în ce mai mic și el al –studenților! Alta, referitoare la responsabilitățile care-i vizează pe dascălii din liceu; care sunt, în opinia dânsei, singurii responsabili pentru rezultatele slabe din acest ciclu de învățământ! Nu s-a sfiit să caracterizeze această situație ca fiind „o cădere absolut dramatică.”

Constatând public scăderea dramatică a numărului de elevi din preuniversitar de la 4,3 milioane de elevi (câți erau în anul 2003) la cifra actuală de 2,65 milioane, d-na ministru consideră că aceasta ar fi cea mai mare problemă cu care se confruntă România.(2)

Și a mers direct acolo unde-o doare cel mai tare, ca și cum ar fi coborât acum cu hârzobul din cer, printre niște habarnauți care-i datorează supunere și ascultare necondiționată! Ne mai spune că dacă în 2001 o promoție avea 259.000 de absolvenți de gimnaziu, în 2018 au absolvit învățământul gimnazial doar… 150.000! An în care, dintre cei care au dat evaluarea (după clasa a opta), 55 de mii, adică 36%, au luat note mai mici de 5.

Și, pornind de la aceste cifre seci, care nu trebuiau să-i fie străine nici înainte de a ajunge ministru, d-na ABRAMBURESCU ajunge direct la problema care o preocupă în exces! Aceea a viitorului învățământului universitar! Că asta-i grija care o mână pe ea în luptă! Cum să facă să dărâme de tot învățământul preuniversitar (în speță, pe cel liceal), ca să le fie doar lor bine (vorba lui Tudor Vladimirescu): „Nu cred că vreunul dintre dumneavoastră își imaginează că din cei 55 de mii putem avea absolvenți de liceu cu diplomă de Bacalaureat ca să mizăm pe ei că vor opta pentru universități. Ca urmare, nu cred că vom avea mai mult de 60-70 de mii de absolvenți de liceu peste trei ani de zile. Ce se va întâmpla cu universitățile noastre? Trebuie să găsim soluții.” (Ibidem).

Ce soluții întrevede hârca pentru evitarea colapsului universităților de carton!? Acum e acum! Țineți-vă bine în șei că urmează… apocalipsa! Zice dânsa: „Una dintre soluții este să încercăm să aducem studenți străini. Realizăm odată cu aducerea studenților străini mai multe deziderate. Răspundem internaționalizării, aducem și taxe, și fără îndoială ne asigurăm că păstrăm toate programele de studiu. Acesta este un motiv care ne determină să ne grăbim cu internaționalizarea”!!!

Bine, bine, cucoană, aduceți studenți străini! Dar nu le mai spune duamna că majoritatea străinilor care se formează / specializează în universitățile din România provin din spațiul… extraeuropean și extracomunitar! Și că mulți dintre ei o fac doar pentru a-și asigura astfel o portiță de pătrundere în U.E.! Stau mărturie documentele publice ale unor universități de stat / private, din care rezultă atenția sporită cu care instituțiile abilitate ale statului stau cu ochii beliți pe asemenea… pseudo-doritori de educație! Provenind mai ales din lumea arabă / musulmană! Și care, neprezentând suficiente garanții pentru siguranța noastră națională (și nu numai!), nu sunt primiți în țară! Cărora li se restituie taxele de… înscriere / școlarizare plătite anticipat! Ghici de ce!?

Pentru că se afla în sezonul utilizării sale în exces, și într-o zonă păstorită de preacucernicul Teodosie Petrescu (3), pe numele său de mirean Macedon Petrescu, (din anul 2001, întâiulstătător al Arhiepiscopiei Tomisului), duamna ministru le-a mai dat celor prezenți cu busuiocul peste țeastă! Ca să priceapă toți sensul abscons al spuselor sale: „Este o realitate care vine peste trei ani. Deja de câțiva ani simțim că promoțiile sunt din ce în ce mai mici. Dacă vă uitați, foarte multe din universitățile private sunt în pragul închiderii. Unele s-au și închis. Pentru că nu mai au studenți, nu au cu ce să se susțină”.

Ca să termine expozeul său despre cauzele care au generat actuala stare de lucruri din educație (dacă o mai putea termina și altceva în afară de învățământul preuniversitar, pe care-i croită), duamna ministră îi trage o porție de secreții nazale în felul național de mâncare (a românului verde, de rând!), atunci când zice apocaliptic: „Să știți că dacă România are probleme, are probleme cu învățământul preuniversitar, nu cu cel universitar. Dar dacă nu ne vom îndrepta cu toată determinarea spre învăţământul preuniversitar, riscăm să nu mai avem nici învățământ universitar. Am constatat un lucru care pe mine m-a șocat puțin. În învățământul preuniversitar școlile sunt polarizate (în școli bune și foarte bune, pentru care există o mare concurență și școli slabe și foarte slabe, unde elevii sunt duși cu forța de… repartizarea electronică, făcută prin intermediul calculatorului, sistem introdus în 2001 tot de către… Andronescu, n. n.!)… Și m-am gândit eu că pe cele mai slabe trebuie să le ajutăm să se ridice.”!

Așa este că v-am trezit curiozitatea!? Hai să vedem și cum s-a gândit d-na Ecaterina ANDRONESCU să le ajute să se ridice! Că de unde, se subînțelege!

Acum profesorimea din licee – mai ales din ălea mai pricopsite (vorba vine, că încep să fie toate o apă și-un pământ!) – trebuie să-și ascută simțurile! Ca să priceapă profunzimea și cuprinderea universală a gândirii reformatoare abramburesciene: „Am văzut o lege japoneză, recent, care este draconică. Nu cred că ne-am înțelege vreodată cu sindicatele dacă ne-am propune să facem la fel. Adică, un profesor este mutat de autoritatea locală din trei în trei ani, iar profesorii cei mai buni sunt duși în școlile unde elevii au probleme. Din 10 în 10 ani dau două examene. Un examen pe disciplina pe care o predă și unul de pedagogie. De ce ar mai depune strădanie un profesor din preuniversitar dacă a devenit titular, dacă și-a luat gradul întâi, el știe că e veșnic acolo. În învățământul universitar noi facem evaluare anuală. Anual noi trebuie să dăm raportul, ce am făcut un an de zile. Poate că nu anual, dar măcar din câțiva ani în câțiva ani. Trebuie găsite niște mecanisme. Sunt îngrijorată de preuniversitar. Niciodată nu a fost o situație ca asta. 36% nu iau cinci la evaluare. Dacă vă uitați la Bacalaureat, an de an dezastrul e destul de mare”.

Aici trebuie să-mi ies din rolul de prezentator neutru al unor fapte și să intru în pielea actantului din educație, spunându-i retoric duamnei: Duamnă, situația asta nu este de ieri de azi! Este din vremuri aproape… imemoriale (pentru cei care se fac că nu mai știu!)! Datează din vremea comunismului! Și s-a perfecționat în anii de infinită tranziție de după! Când rezultatele la examenul de absolvire a clasei a VIII-a / actuala evaluare națională s-au fraudat masiv! Că nu dădea bine ca ditamai profii de mate și de română, istorie sau geografie (pe stilul vechi al examenului, între timp devenit… testare!), să nu aibă rezultate pe măsură! Până când clienții au fost duși în centre de susținere a evaluării cunoștințelor la română și matematică, fiind supravegheați de cadre didactice provenite din alte școli decât cele de proveniență! Și de ochiul vigilent și neiertător al camerelor de supraveghere! Astfel încât, adevărul privind nivelul real al cunoștințelor absolvenților clasei a VIII-a a început să iasă la suprafață, precum untdelemnul! Adevăr pe care duamna Andronescu îl cunoaște din timpul celor trei treceri anterioare prin minister, în calitate de ministru! Indiferent de pudibonderiile care-o încearcă acum, când se află la vârsta senectúții!

Ce ne facem dacă duamna rămâne în starea de șoc în care au adus-o informațiile statistice de care pretinde că a luat cunoștință începând din noiembrie trecut, de când se tot fojgăiește prin minister!? Ce-o fi făcut până acum, în raport cu aceste informații pe care ne dă de înțeles că nu le știa atunci când era parlamentar cu atribuții în domeniul educațional (deputat din 1996 până în 2008, de când este senator), sau fruntaș al PSD, principalul partid de guvernământ (între anii 2000-2004; susținând guvernul minoritar al PNL-UDMR în anii 2006-2008 și pe cel tehnocrat din 2016; făcând parte din coaliții guvernamentale în 2009 și, din nou, începând din 2012-2015, 2016-2019)!? Deținând și calitatea de ministru al educației (între 2000-2003, în 2009 și în 2012), precum și pe cea de președinte al Comisiei de învățământ din Senat!? Pentru ce lua tanti Andronescu sume mari din banii publici, atunci când deținea asemenea calități oficiale!? Doar ca să se prefacă acum că nu știa asemenea date!? Care erau publice și pentru amărășteni, astfel încât nu se poate pune problema de necunoaștere a lor de către… inițiați, precum dânsa! Vă dați seama că acum, așezată temeinic pe o asemenea platformă informațională (ale cărei date le manipulează așa cum vrea mușchii ei intelectuali, atrofiați de starea vegetativă în care se află de atâta amar de vreme), ce reformă coace dânsa la focul mic al protejării – cu orice preț a – învățământului universitar!?

A auzit-o cineva ciripind până acum, cu glasu-i molcom – de espertă în abramburicăreli și panglicării circotetice – despre o mare problemă cu care se confruntă România, sau despre o cădere absolut dramatică!? Recunosc că eu unul, nu!

Duamna….GARANTAT VANGHELIE!

Grav este faptul că această ființă, despre care trebuie să presupunem că este una… gânditoare, nu face vorbire despre nici una din cauzele reale care au determinat actuala stare de lucruri la care se referă! Și nu-și asumă niciun rol… demolator în toată circoteca asta! Mai mult decât atât, vrea să ne convingă că dânsa n-a consumat usturoi, deși emană un asemenea iz, depistabil de la mare distanță și de un nas… înfundat! În sens figurat, desigur!

Conchizând, trebuie să remarcăm că Andronescu constată, aparent consternată (!), că între anii 2003 și 2018 numărul elevilor școlarizați în învățământul preuniversitar din România a scăzut cu… 1.650.000 de copii! Dar nu face nicio referire la răspunderea care le revine lor, guvernanților PSD-iști, pentru această gravă stare de lucruri! Nu realizează (sanchi!) că milioane de români, în plină putere, și-au luat lumea în cap, emigrând – cu copiii lor cu tot – spre alte țări din Uniunea Europeană sau de aiurea! Din cauza felului în care ei – politicienii roșii (în primul rând) au făcut ca țara să fie neprimitoare și neprietenoasă chiar pentru fiii și fiicele ei!!

Despre eventuala sa răspundere, ți-ai găsit! Acum a aflat din… statistici!

Și ce vrea să pună în locul celor care nu mai există fizic dintre cetățenii români, pentru a menține numărul locurilor aducătoare de venituri pentru un învățământ superior nereformat!? Uitat în negura unui timp revolut, loc sigur de sinecuri călduțe pentru ei și ai lor, plin până la refuz de cumetrii și de nepotisme!? Aduce studenți străini, producători de venituri sigure pentru pseudo-universitățile aflate în pragul colapsului! Realizând astfel internaționalizarea învățământului superior… românesc!

Unde mai găsește duamna… vinovați!? Desigur că în învățământul preuniversitar! Pentru că, ne mai spune dânsa, cu glas de pitulice în călduri: dacă România are probleme, are probleme cu învățământul preuniversitar, nu cu cel universitar! Drept pentru care, celor din preuniversitar – mai ales celor care încă mai păstoresc în învățământul liceal – le coace o reformă… să i se ducă buhul! De la care să se inspire și alti europeni! De ce să ne inspirăm noi de la ei! Când noi – așa cum susțin nepieritorii protocroniști – suntem buricul pământului, izvorul civilizației umane, Grădina Maicii Domnului, alfa și omega etc.

Și de această dată, confruntați cu o evidentă deviere spre extrema… stângă, postacii nu au rămas indiferenți și au taxat cu vârf și îndesat luarea de poziție a ministrului! Realizând cam care-s câteva din cauzele reale care au generat actuala stare de lucruri din educație. Pe care duamna ministru se preface că nu le… vede / știe! C-așa-i joaca în politichia dâmbovițeană!(4)!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiţi sănătoşi şi veseli!
ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –
TIBERIU M. PANĂ

Sublinierile din text ne aparțin.

(1) Nemuritoarea Abramburica și faptele ei de arme… (anti)educaționale! (I), la link-ul: https://panatiberiu.wordpress.com/2018/12/28/nemuritoarea-abramburica-si-faptele-ei-de-arme-antieducationale-i/

Nemuritoarea Abramburica și faptele ei de arme… (anti)educaționale! (II), la link-ul: https://panatiberiu.wordpress.com/2019/01/07/nemuritoarea-abramburica-si-faptele-ei-de-arme-antieducationale-ii/

Abramburica și faptele ei de arme… (anti)educaționale! (III), la link-ul: https://panatiberiu.wordpress.com/2019/01/09/abramburica-si-faptele-ei-de-arme-antieducationale-iii/

(2) Ecaterina Andronescu anunță Apocalipsa în Educație: „O cădere absolut dramatică / Nu cred că vom avea mai mult de 60-70 de mii de absolvenți de liceu peste trei an i/ Ce se va întâmpla cu universitățile noastre?”, în Infosud-est.ro, 18 ianuarie 2018, la link-ul: https://www.info-sud-est.ro/ecaterina-andronescu-anunta-apocalipsa-in-educatie-o-cadere-absolut-dramatica-nu-cred-ca-vom-avea-mai-mult-de-60-70-de-mii-de-absolventi-de-liceu-peste-trei-ani-ce-se-va-intampla-cu-univ/

(3) Arhiepiscopul Teodosie a fost implicat în mai multe scandaluri, fiind urmăririt penal pentru luare de mită și fals intelectual începând cu data de 5 mai 2009.^[1] În data de 3 februarie 2017 a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de corupție.^[2] Următorul termen de judecată în acest dosar a fost fixat de Curtea de Apel Constanța pentru data de 5 februarie 2019.^[3]

Link-urile / indicii de la nota bibliografică pot fi urmările la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosie_Petrescu

Despre faptele de vitejie arhierească ale ierarhului ortodox, vezi stadiul actual al judecății cauzei din Dosarul nr. 67/36/2017, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, la link-ul: http://portal.just.ro/36/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=3600000000040808&id_inst=36

(4) Maria Anca: «În condiţii asemănătoare cu cele din Japonia puteti cere, doamnă ministru, ca profesorii să dea examene din 10 în 10 ani şi să fie mutaţi de autoritatea locală din trei în trei ani, iar profesorii cei mai buni duși în școlile unde elevii au probleme. Gândiţi-vă de ce prestigiu se bucură acolo cadrele didactice şi ce program „draconic” au elevii de activităţi de învăţare şi extracurriculare. Nu ca la noi, unde, unii din elevii noştri ( ca să nu spun majoritatea) sunt menajaţi, au dreptul de a pune sub semnul întrebării autoritatea profesorilor şi chiar a părinţilor, reperele morale ale societăţii nostre abia dacă mai există, motivaţia asigurării unei educaţii corespunzătoare este scăzută deoarece la terminarea liceului sau facultăţii nu au posibilitatea să se angajeze sau dacă reuşesc cu greu să obţină un loc de muncă, nu au un salariu decent. În Romania categoria profesională a cadrelor didactice este supusă unui tir denigrator în fiecare zi, pe orice canal media, se exagerează, se generalizează, ai spune că profesorii sunt vinovaţi pentru tot ce nu funcţionează în acestă ţară. În aceste condiţii nu ar trebui să mire pe nimeni rezultatele slabe ale elevilor noştri la evaluările naţionale, să nu mai vorbim de schimbările care au loc de fiecare dată în sistemul de învăţământ atunci când se schimbă ministrul Educaţiei, schimbări care au loc de multe ori în timpul anului şcolar. Să nu mai vorbim de programa încărcată şi de lipsa acută de dotări în şcoli.

Un profesor: «O perspectivă mai apocaliptică asupra învățământului românesc nici că se putea. Păi, de ce să nu se scuze dna. ministru dând vina pe cei de la catedră într-un mod josnic și lipsit de substanță. O rugăm pe dumneaei să ne spună cum de dânsa mai „depune strădanie” din moment ce este ministru fără a da examen de competență. Poate că, dânsa fiind „trimisa lui Dumnezeu” pentru a face reformă în învățământ (cum a făcut și în 2012) dorește să fie „titulară” pe postul de ministru și își face griji pentru ca „școlile bune să nu devină din ce în ce mai slabe” în măsura în care ni se cere să avem cât mai mulți elevi la clase și se permite alegerea și catalogarea școlilor și profesorilor de către oricine fără motiv (așa cum însăși dna. ministru o face), iar școlile așa-zis „slabe” sunt obligate să accepte la clase copii care au nevoie de sprijin permanet de dragul „integrării în școala de masă”. Fără comentarii, rămânem uimiți de perspectivă și de măsurile extrem de nocive ce se întrevăd. Să aducem în învățământ „studenți de afară” atunci când elitele noastre părăsesc țara pentru un trai mai bun, halal adaptare la realitate. Cu așa reformă trunchiată, dând vina pe cei care au rămas în sistem de dragul meseriei și nu al remunerației vrea dna. să se laude. Ce să zic… Bunicul avea o vorbă: „peștele la cap se-mpute și la coadă se miroase”. Păi, cam așa, nu?»

Sorin Matei: „D-l profesor! Aveți perfectă dreptate! Numai că noi, cadre didactice nu prea avem voința și/sau energia să luptăm… împotriva demagogilor din sistem. Împotriva miniștrilor „titulari” 🙂 care tot se schimbă ca și cum unii își schimba șosetele! Așa fac partidele din învățământ o ramură aproape falimentară și ăștia cer de la cadrele didactice să se ducă la examene de grade și de titularizare, să suporte umilința unor elevi și a unor părinți demagogi și super experți în educație. Să trăiască ministrul nostru titular până la al zecelea mandat al său!!!”

Un profesor revoltat: «Oare până când vor fi vinovați profesorii de incompetența şi eşecul, de-a lungul timpului, ale unor politicieni ce încearcă să-şi asigure un “locşor” în următoarele mandate?? Nu realizează că principala vină pentru ceea ce se întâmplă în sistemul de învățământ le aparține lor, celor ce au guvernat în aceşti ani, prin aşa-zisele lor reforme? Profesorii…, EI sunt cei care au menținut la suprafață un sistem pe care fiecare guvernare l-a mai afundat câte puțin şi s-au adaptat permanentelor schimbări, rezistând într-un sistem subfinanțat în care ei au fost mereu ”țapii ispăşitori”».

Hilohi Costin-Mihnea: «Cineva (în Occident) a avut curiozitatea să participe la cursurile unei școli generale (și la obligațiile incumbate). Acolo,(în Vest!), experimentul i s-a părut o sarcină extraordinară pentru un adult! … Cred că șefii ar trebui să mai iasă din birouri și hârtii (strategice!) și să vadă, dincolo de niște cifre, realitățile pe care pretind că le determină. Discuția (și, sper!) rezultatele ar fi altele. Catastrofa cea mare este alcătuită din suma nenumăratelor mizerii mai mici, mizerii pe care FIECARE zi/ mandat de ministru/ legislatură le sporește, iar nu le face, nicidecum, mai mici! Totul pute! Ultima cireașă (până astăzi) este comasarea claselor din mediul rural. Decidenții HABAR NU AU profilul psihologic/ social/ de (de)formare al vreunui elev, însă trag sublinieri cu creioane colorate – totul spre a reduce costurile efective, concrete (și, probabil, a rămâne bani mai mulți pentru „proiecte” inutile, ori chiar dăunătoare). Școala unei națiuni nu se poate lăsa la cheremul politic și cel al „comitetelor și comițiilor”/ ONG-urilor (dirijate, politic, din umbră). Politicul trebuie să aibă rolul exclusiv de a pune în domeniul legal și administrativ o strategie (care să-și merite astfel numele) stabilită de o comisie (cu activitate permanentă) a Academiei, în parteneriat (numai de rol consultativ) cu diferite instituții și persoane care-și manifestă interesul și au legitimitatea de a se pronunța asupra școlii (avem, în schimb, talk-show-uri trucate și prezentări oficiale sterile). Din oferta de acțiune legală, logistică (venită din partea politică) și cea științifică (venită din partea comisiei academice), corpul pedagogic pre-universitar trebuie să aibă libertatea de acțiune de a pune în practică resursele enumerate adineaori (așa cum, de pildă, această libertate a avut-o/ o are breasla medicală: un medic este suveran în actul medical. A se vedea, de pildă, chestiuni legate de examene, promovare, exmatriculare… – toate, notorii pentru modul discreționar și inept în care sunt tratate până în prezent, fiind decise „sus”). Când colo – directorași, inspectori, armate de formatori ale unor formule caduce vestice (ori, nici măcar), nivele pretinse de decizie competentă, însă minate de intervenționism politic, carierism și alte interese străine. Comentariul meu nu se vrea Cartea Judecății de Apoi (chiar dacă nu este cu mult mai scurt) – concluzia pe care aș vrea s-o transmit este următoarea: „școala” este o mizerie, cu nimic diferită de nivelul general al societății. Ceea ce ar trebui să reprezinte „motorul” de cunoaștere și cel de formare socială, nu este decât „closetul din fundul curții” al țării. O veste bună: mai există drum înainte; vestea proastă este că drumul rămas va fi tot în jos…».

Într-un alt loc, (la link-ul https://evz.ro/ecaterina-andronescu-educatie-absolventi.html ), un alt postac o miruiește punctual pe duamna ministru, acolo unde-o doare cel mai tare, la învățământul superior: „Care universități? Cele deschise la colțul străzii cu o cârciumă la subsol și unde cârciumarul șef este rector iar șeful de sală este decan? Universitățile serioase nu vor pieri. Dar și acestea trebuie să devină furnizoare de specialiști și cercetători înalt calificați, nu șomeri cu diplomă, absolvenți cu profesii fără căutare pe piața forței de muncă. Și care universități trebuie să aibă cadre didactice bine pregătite, angrenate serios în cercetare fundamentală și aplicativă. Care să poată conduce colective de cercetare formate inclusiv din studenți. Asta înseamnă calitate în învățământul superior, nu facultăți la Cuca Mare, cu profesori agramați, inculți și bază materială de învățământ și cercetare sub nivelul unei școli profesionale de dinainte de 1989.”