Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Limba românească Mult e dulce şi frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă-armonioasă Ca ea nu găsim. Saltă inima-n plăcere Când o ascultăm, Şi pe buze-aduce miere Când o cuvântăm. Românaşul o iubeşte Ca sufletul său, Vorbiţi, scrieţi româneşte, Pentru Dumnezeu. Fraţi ce-n dulcea Românie Naşteţi şi muriţi Şi-n lumina ei cea vie Dulce viețuiţi! De …
Continuă să citești Limba românească – de Gheorghe Sion
Noapte de vară Zările, de farmec pline,Strălucesc în luminiş;Zboară mierlele-n tufişŞi din codri noaptea vinePe furiş. Care cu poveri de muncăVin încet şi scârţâind;Turmele s-aud mugind,Şi flăcăii vin pe luncăHăulind. Cu cofiţa, pe îndelete,Vin neveste de la râu;Şi, cu poala prinsă-n brâu,Vin cântând în stoluri feteDe la grâu. De la gârlă-n pâlcuri deseZgomotoşi copiii vin;Satul …
Continuă să citești Noapte de vară – de George Coșbuc
Târziu de vară Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,străpuns de săgeţile sufletelor noastre. Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite. Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,şi noi descifram …
Continuă să citești Târziu de vară – de Nichita Stănescu
Motto: „Vara, până și tristețile mi se păreau luminoase." - Octavian Paler Sfârşit de vară Dacă liniştea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite Şi pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin' cu mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rarişti de stejar, Cu sfioase campanule şi …
Continuă să citești Sfârşit de vară – de George Topîrceanu
VULPEA LIBERALĂ Vulpea fără-ncetare Striga în gura mare Că de când elefantul peste păduri domneşte Trebile merg la vale şi lumea pătimește. Că este nedreptate Să vă cheltuiască Veniturile toate Pentru masa crăiască. D-acestea elefantul, cât a luat de ştire, Temându-se, cu dreptul, de vreo răzvrătire, Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise, O …
Continuă să citești VULPEA LIBERALĂ – de Grigore Alexandrescu
Vara în oraş Se vorbeşte pe şoptite, Glasul parcă ţi se taie, Iar femeia, de pe ceafă, Şi-a strâns coama-n creştet, claie. Stă sub pieptenele greu Ca sub coif, într-adevăr, Când pe spate-şi dă ea capul Cu podoaba grea de păr. Strada caldă, noaptea caldă, Vremea rea se cam abate, Târşâitul de picioare Este o …
Continuă să citești Vara în oraş – de Boris Pasternak
Dumnezeu Mergând pe străzi, privirea cumpărase din fiecare lucru câte-o parte: umbrare verzi, brăţări şi chiparoase ca lacrima iubitelor din carte vitrine mari, acoperind cu-atlazuri mucegăiala sufletelor slute, şi fărădelegi, şi intrigi, şi pervazuri în care-au stat idile ne-ncepute. Copil venit din măguri şi viroage, coroanelor copacilor oceanici îngenuncheau sub ape, să se roage, cu …
Continuă să citești Dumnezeu – de Ion Caraion
Frunză verde de albastru Și-am zis verde de albastru,mă doare un cal măiastru,și-am zis pară de un măr,minciună de adevăr,și-am zis pasăre de pește,descleștare de ce crește,și secundă-am zis de oră,curcubeu de auroră,am zis os de un schelet,am zis hoț de om întreg,și privire-am zis de ochiși că-i boală ce-i deochi.Frunză verde de albastru,mă doare …
Continuă să citești Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu
Amiază de vară Am obosit Şi-acum stăm lungiti pe căpiţele de fân copt. Bolta cerului a devenit prea vastă Şi-acoperă şi hărţi pe care nu le vedem, Privim prelung, De Pe o coastă, pârâul de frunzişuri negre care curge-n fundul văii. Poşta mică pe şoseaua albă, Bate-n prafu-n loc. Dar ajunge până sus şi dincolo …
Continuă să citești Amiază de vară – de Camil Petrescu
Te duci, copilărie... Motto: „Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aş da orice pe lume să redevin copil.” Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini, Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci, Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci. Nu mai există …
Continuă să citești Te duci, copilărie… – de Radu Pietreanu
Periegheze 