Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
13 decembrie 1983 – 13 decembrie 2025: 42 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu Viaţa mea se iluminează Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corăbiile …
Continuă să citești Viaţa mea se iluminează – de Nichita Stănescu
Nu ştiu cum s-a făcut Nu ştiu cum s-a făcut.Tinereţea s-a dus, a trecut.Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsatNu mai e mândru şi încondeiat. Ce s-au făcut zilele răsunătoare,vara mea cu grâu şi cicoare?N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.Toate erau mai frumoase-nainte. Lumina egalănu m-ademeneşte, nu mă-nşală.Toate fructele spre care-am râvnits-au copt şi-n vis …
Continuă să citești Nu ştiu cum s-a făcut – de Magda Isanos
Patru ani de la moartea unui poet - Lucian Avramescu (1948 - 2021)... Dumnezeu să-l odihnească în pace! Bună seara, iubito Bună seara, iubito, te aştept ca din cerSă-mi aduci continente de palid misterCu acest tren personal și stingherBună seara, iubito, te aștept ca din cer. Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinteCă …
Continuă să citești Bună seara, iubito – de Lucian Avramescu
VECINA Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, - Că ţi-am făcut potecă prin grădină... Adeseori tu laşi la geamuri storul, Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul! Şi tot mai des mă poartă necuratul Spre zâmbetul din ochii tăi, …
Continuă să citești Vecina – de George Topîrceanu
Spleen Ale mele zile sunt pustiuri cariRătăcesc în ele roze caravane;Câte visuri blonde, albe, suverane,Câţi emiri fatidici dar cu muşchii tari, Călărind pe negri, nobili armăsari,Şi cămile câte au trecut duşmanePrin nisipu-n flăcări şi cu doruri vane,Eldorado,-n fine ca să le răsari? Şi câţi lei de-orgoliu au răcnit sub soare?Ocean de sânge, aur şi vâltoare;Însă …
Continuă să citești Spleen – de Mircea Demetriade
Tango retoric Cine-ţi mai oferă flori? Cine te mai scaldă-n ploi de stele, Cine-ţi şterge uneori Lacrima tăcerii din cuvânt. Cine-ţi mai clădeşte-n zori, Din nisipul somnului castele? Dacă-i vânt, pe pământ şi lacrimi nu mai sunt. Mai ştii, vara cu miros de alge şi pierdutele catarge De la ţărmul unei mări? Mai ştii, şi …
Continuă să citești Tango retoric – de George Țărnea
În brațe-mi de-ai vrea să te lași,Ți-aș face un cuib drăgălaș; Un cuib de amor neștiutDeparte, în codrul pierdut; Deasupra, seninul din cer,Jos, iarbă, mireasmă, mister. Izvorul cu ochi de smaraldCânta-va amorul meu cald, Și teiul va cerne ninsoriPe fruntea ta albă de flori; Iar timpul, oprind al său pas,Va da fericirilor glas; Ți-oi zice …
Continuă să citești Idilă – Cincinat Pavelescu
Zburătorul Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate, Mulţimi de vineţele pe sâni mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine! Îmi cere... nu-ş ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da; Şi …
Continuă să citești Zburătorul – de Ion Heliade Rădulescu
Fără anotimp Iar a venit o toamnă, dar când oare?! Eu nu ştiu să fi fost o primăvară. Începe iar să fie numai sară şi n-a fost zi cu soare. Şi zarzării când oare-au înflorit? Când au umblat albinele prin ei, cu zumzetul lor alb de clopoţei cu care am copilărit?... Au înflorit şi anu-acesta …
Continuă să citești Fără anotimp – de Demostene Botez
Clipa cea lentă Fără-ndemn intrăm în toamna Cântecului plin de frică. Nicio aripă de înger Aerul nu-l mai despică. Mâna spre pământ se lasă, Pipăie-ntre ierburi rana Larg deschisă. De sub pietre Şerpi clociţi prelingu-şi zeama Ce-o sorbim c-o poftă veche Până mintea ni se strică. Fără rost intrăm în toamna Sufletului plin de frică... …
Continuă să citești Clipa cea lentă – de Emil Brumaru
Periegheze 