Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Romanţa cheii Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a căzut din turn, Pe scară, Şi căzând, mi-a stins lumina. Cheia ce-am pierdut aseară Am cătat-o; Dar pe scară …
Continuă să citești Romanţa cheii – de Ion Minulescu
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Rânduri pentru cuvintele „nu" şi „da" În poarta curţii unde m-am oprit M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit - Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!... Şi-n pragul porţii-n care am bătut Un buldog negru m-a recunoscut Şi m-a lătrat ca un salut de "bun venit"... În poarta casei tale-n care …
Continuă să citești Rânduri pentru cuvintele „nu” şi „da” – de Ion Minulescu
Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal! - Alexei Mateevici Limba noastră Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundatăUn șirag de piatră rarăPe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce ardeÎntr-un neam, ce fără vesteS-a trezit din somn de moarteCa viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec,Doina dorurilor …
Continuă să citești Limba noastră – de Alexei Mateevici
Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul. - Grigore Vieru Pentru ea Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teamă de păcate, Pentru ea e bolta mai albastră – Pentru limba, pentru limba noastră. Dumnezeu prima oară Când a plâns printre astre, El …
Continuă să citești Pentru ea – de Grigore Vieru
Limba românească Mult e dulce şi frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă-armonioasă Ca ea nu găsim. Saltă inima-n plăcere Când o ascultăm, Şi pe buze-aduce miere Când o cuvântăm. Românaşul o iubeşte Ca sufletul său, Vorbiţi, scrieţi româneşte, Pentru Dumnezeu. Fraţi ce-n dulcea Românie Naşteţi şi muriţi Şi-n lumina ei cea vie Dulce viețuiţi! De …
Continuă să citești Limba românească – de Gheorghe Sion
Liniște în cer Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Dragostea mea. Vîntul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut linişte-n cer, fără puteri, ca la-nceput. linişte-n cer. Nu mai visez paşi pe zăpezi, urme de vulpi; nu mai sunt flori, sufletul lor …
Continuă să citești Liniște în cer – de Nina Cassian
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Caii liberi În galop prin viaţa mea Ei străbat un drum de rai Şi nu-mi pot imagina Lumea asta fără cai. Caii liberi alergând Neloviţi de bici şi fier, Cerul trag peste pământ Şi pământul trag spre cer. Când se-aud din zări venind Ninge pe pământ cu flori, Caii …
Continuă să citești Caii liberi – de Dan Verona
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Amintire Pe dealul de podgorii, roş, cădea, În poala serii, soarele încins. Gemea amurgu-n brâu de flăcări prins Şi ca un om bolnav se zvârcolea. Pe drumul alb cu …
Continuă să citești Amintire – de Zaharia Stancu
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco În oraşul cu trei sute de biserici În oraşul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna... Şi oraşu-i plin de lume Ce se-ntreabă: - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume?... Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?... Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii, De trei ani, …
Continuă să citești În oraşul cu trei sute de biserici – de Ion Minulescu
Moartea lui Fulger În goana roibului un sol, Cu frâu-n dinţi şi-n capul gol, Răsare, creşte-n zări venind, Şi zările de-abia-l cuprind, Şi-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. El duce regelui răspuns Din tabără. Şi ţine-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi - Atâta semn de la război, Şi-a fost …
Continuă să citești Moartea lui Fulger – de George Coșbuc
