Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Motto: Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieții. - Victor Eftimiu Crizanteme Aşteaptă-mă diseară la fereastră Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme, Să-mpodobim iubirea care moare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme... Sunt flori târzii, sunt florile din urmă, În viaţa lor …
Continuă să citești Crizanteme – de Victor Eftimiu
Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Toamnă nouă Atât de tristă-i dimineața Acum când plânge-o toamnă nouă, Când cade din copaci viața Și frunze galbene mă plouă. O lume-ntreagă simți cum moare Într-o tulpină ce se-ndoaie, În orice zvon o așteptare Și-un vis în fiecare foaie. Abia …
Continuă să citești Toamnă nouă – de Octavian Goga
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele. Toate florile …
Continuă să citești Rapsodii de toamnă – de George Topîrceanu
Cum e mai bine? Virgil Carianopol Vecinul meu a pus într-una Grădina lui, cât a-ncăput, Cu ceapă, usturoi şi roşii Şi i-au dat toate, tot ce-a vrut. Eu am sădit mereu în viaţă Pe-ntregul vieţii însorit Iubire, visuri, gând, lumină, Şi n-am cules ce-aş fi dorit. Am dat cu trandafiri în oameni, Dar unii fiind …
Continuă să citești Cum e mai bine – de Virgil Carianopol
Maimuța-n colivie De fier aceste gratii, şi-amurg, şi aer greu,Şi-atâţia cască-gură de-avalma-n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc,Cu beţe mă-ntărâtă să nu stau la un loc. "Cum seamănă cu omul! Şi-urâtă e!" Şi stauPrivind cum hărţuită din colţ în colţ eu dau. Voi râdeţi făr-de milă şi lacomi de privit,Pe când …
Continuă să citești Maimuţa-n colivie – de Carmen Sylva
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Afară-i toamnă Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu …
Continuă să citești Afară-i toamnă – de Mihai Eminescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran TOAMNA Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi …
Continuă să citești Toamna – de Tudor Arghezi
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Reflex 109 Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei, Pentru această vară, pe la zei, Să nu ne-o ia de tot sau prea curând! Și, dacă ne iubim de-o vreme-n …
Continuă să citești Reflex 109 – de George Țărnea
FEMEIA O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;Protee fără nume, ce logica dezminţiDeşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zâmbire,Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?În clara ta privire, de visuri încântată,Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?Ah, ce perverşi …
Continuă să citești Femeia – de Iulia Hasdeu
Tristă e viața de mort Spuie altul cât o vrea Că-i mai bine mort pe lume, Eu o ţiu mereu pe-a mea: Că n-am gust de-ngropăciune! Dacă-i vorba după mine, Eu morţiş mereu voi ţine Şi mereu la fel voi spune, Chiar când traiul nu-mi convine: Decât mort tot viu mai bine. Ce e drept, …
Continuă să citești Tristă e viaţa de mort – de Miron Radu Paraschivescu
