Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Destinul Destinul mi-e să n-am nici un destin. Destinul mi-e să port alte destine. Un geam să fiu, strălimpede, străin, să vă vedeţi pe voi, privind prin mine. Să nu vă aburească suflul meu în nici un fel fereastra către lume. Să nu exist - şi-aceasta-i cel mai greu; şi ce e mai uşor - …
Continuă să citești Destinul – de Veronica Porumbacu
Prietenul sufletesc Dacă-l întrebi de sănătate, El stă cu buzele umflate. Dacă-l opreşti cumva la masă, Zice că supa e prea grasă Şi, încă de la început, Bucatele nu i-au plăcut. Îi dai ţigare şi-l surprinzi C-aşteaptă să i-o şi aprinzi. Te-ntreabă cât câştigi din meserie Şi cât plăteşti semestrul de chirie. Se pare că …
Continuă să citești Prietenul sufletesc – de Tudor Arghezi
Cu toamna în odaie Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam, Mi-a bătut cu degete de ploaie... Şi la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las să intre în odaie, Că-mi aduce o cutie cu Capstan Şi ţigări de foi din Rotterdam... Am privit în jurul meu şi-n mine: Soba rece, Pipa rece, Mâna rece, Gura …
Continuă să citești Cu toamna în odaie – de Ion Minulescu
Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu (1703) Patru sunt râuri denu Raiu ce cură, Pre cumu grăiaște sfânta Scriptură. Patru evanghelii den Ceriu ne tună Și la credință pre toți adună. Patru suntu seamne tot îndoite, Și ale țărâi foarte slăvite, Cu care seamne să-ncoronează Domnul Constandin tot omul crează Că se numeaște și Băsărabă, …
Continuă să citești Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu – de Antim Ivireanul
Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …
Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana
Riga Crypto şi Lapona Enigel Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Şi Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaş fruntaş! Ospăţul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aş, Cu Enigel …
Continuă să citești Riga Crypto şi Lapona Enigel – de Ion Barbu
Vară târzie Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară, vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor. Parca văd cum plecai pe nisip – strigau, strigau şi piereau în septembrie mâinile tale. Nu mai ştiu ce-a urmat după tine. Poate un gol, poate păsări sau vânt. Te-am chemat încă mult timp şi nimenea nu-mi răspundea, până când într-o …
Continuă să citești Vară târzie – A. E. Baconsky
Dureri ascunse Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare, Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare, Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie? Cine-a-nţeles cât plâns ascunde sub ochi o dungă viorie? Cât praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară, Şi …
Continuă să citești Dureri ascunse – de Dimitrie Anghel
Toamna Se-ntoarce toamna iar, cu aiureliDe vânt pe la fereşti,Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,Te-nfiorezi de tristele-i poveşti...El povesteşte despre moarte foiPe care le goneşte ca pe-un roi,Ca pe-un convoiDe fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam.El stinge crini, şi roze, şi zambile,El frânge ramuri,Şi plânge, şi se tânguieşte zileîntregi şi nopți întregi, necontenit.Acuma …
Continuă să citești Toamna – de Ștefan Octavian Iosif
La o artistă prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna meaiar eu voi sta să mă uit la tinene-am jucat mult timp unul cu altulsticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toiţigări mai ai doar vreo douăce a fost cu tine haios şi ce a fost sexualşi discuţiile deştepte şi filmele de la …
Continuă să citești La o artistă – de Mircea Cărtărescu
Periegheze 