Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
La 135 de ani de la decesul lui Mihai EMINESCU... Motto: Eminescu este un Beethoven al graiului românesc. - Tudor Arghezi Ție Tudor Arghezi Ceahlăul e statuia ta... Luceafărul te aștepta De veacuri vechi, mai multe sute, Piscul în creștet, cald, să ți-l sărute. S-a întâlnit adâncul cu înaltul Și nu mai scăpărase, din piatra …
Continuă să citești Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Mâhniri de tânăr cărturar de Tudor Arghezi Cum să o las? Nici ea nu m-a lăsat Pân' la bacalaureat. Și nici să mă gândesc nu-mi vine, Că toate clasele …
Continuă să citești Mâhniri de tânăr cărturar – de Tudor Arghezi
Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …
Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu
E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi, poate chiar mâine, pomii de pe-alee acolo unde-i vezi or să mai stee voioși, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne,-atâta soare o să mai fie-n lume după noi; cortegii de-anotimpuri și de ploi, cu păr din care șiruie răcoare... Și iarba asta o să mai răsară, …
Continuă să citești Murim… ca mâine – de Magda Isanos
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Chișu și holera Când s-a declarat holera, în 1913 (că dacă nu se declara De la primărie, ca pacea ori războiul, lumea nu credea). S-a făcut o carantină la …
Continuă să citești Chișu și holera – de Marin Sorescu
Da şi nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - …
Continuă să citești Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale
În țara asta, țara pâiniiSă aibă pâine chiar și câiniiGuvernul nostru ne obligăS-avem o zi de mămăligăLor ce le pasă cum e traiulScumpiră trenul și tramvaiulScumpiră tot, la cataramăPână și pâinea și tutunulȘi când înjuri pe șleau de mamăEi, cică, eu fac pe nebunul. Teoria mea-i ușoarăToată viața e o scarăPe care, ca și la …
Continuă să citești „Pleacă-ai noștri, vin ai noștri…!” Iarăși am votat ca proștii!?
Spovedanie (Nu beau) lui Paul Zarifopol Nu beau, Nu cânt Şi nu iubesc!... Sunt ca un vechi răboj de lemn, Pe care-ncep să-mi recitesc Înfrângerile-n sens invers, Că-n suflet, fiecare semn De pe răboj se schimbă-n vers... Privesc pe cei ce trec mereu Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări ― Botezuri, nunţi şi-nmormântări, …
Continuă să citești Spovedanie (Nu beau) – de Ion Minulescu
Motto: Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost …
Continuă să citești Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu
E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă. Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută. Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat şi moare. Iar …
Continuă să citești E mort poetul – de Duiliu Zamfirescu (la 102 ani de la deces…)
