Balada Tocilescului La caravanserai în prispăArabii stau într-o elipsă,Zâmbetul moale de pe dinţiSe scurge-n bărbile fierbinţi. Da, bătând încet în tamburineCadânele în văluri fineFac arabescuri din buric,Cafeaua fâsâie-n ibric. Vreo şapte-opt cămile tristeNăscute-n vremuri sclavagisteCâte-un scuipat azvârl în prafRozând papucii cu canaf. Din când în când oftează, ah,Mergând cu gândul la Alah,Căci a sosit acuma …

Continuă să citești Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu

De ce-ai plecat?...Tu nu ştiaiCă-n luna mai,Prin munţii cu păduri de brad,Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -Potecile te duc spre Iad,Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?... De ce-ai plecatCu vântu-n părul tău vâlvoi,Când nici un glas nu te-a chemat?...Tu nu ştiaiCă-n luna maiPotecile sunt încă pline de noroi?... De ce-ai plecat?...Tu nu ştiaiCă-n …

Continuă să citești De ce-ai plecat? – de Ion Minulescu

Capra și iada Ţăranul între vitişoareAvea şi o căpriţă.El o numea leliţă,Îi da adese tăricioare.Şi bine o ţinea.Ea însă un nărav avea:De câte ori ţăranul intra pe zi în casă,Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea,Apoi şi peste masă...Stăpânu-i suferea,Căci aştepta să vadăCurând, pe lângă capră, şi o frumoasă iadă(Iar unde omul este pe cale de …

Continuă să citești Capra şi iada – de Alecu Donici

Cântec de primăvară Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple. De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut, prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viață, de primăvară - ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în față, trezindu-mă, le adulmec și le …

Continuă să citești Cântec de primăvară – de Nichita Stănescu

Uită-te Uită-te, încă e rouăŞi toamna începe să-şi ţeasăFoile galbene-n suflete,Pale nelinişti în pomi de mătasă. Şi uită-te, noaptea e receŞi vara-i alături, dar frunzele pică,Şi uită-te, -i rece dar treceFiorul fierbinte de care ni-i frică! Alte poezii de Nicolae Labiș. Citește poezia Noi, nu – de Nicolae Labiş - (re)postată pe 2 februarie 2025; Citește …

Continuă să citești   Uită-te – de Nicolae Labiș

De lăudat cu el - ne lăudăm. De proclamat rege - îl proclamăm. Dar îl ținem după gratii de fier. Și-l hrănim cu cadavre de cai. Iar el se uită mustrător la noi Visând, melancolic, Sahara. Alte poezii de Geo Bogza. Geo Bogza (născut la 6 februarie 1908, Blejoi, Prahova, România – decedat la 14 …

Continuă să citești Regele animalelor – de Geo Bogza

Romanţa ultimei seri Pe buzele-mi roşii port şi-astăzi stigmatul Dezastrelor mute din ultima seară... Pe buzele-mi roşii - apusuri de vară - Port urmele luptei pierdută-n palatul Eternului Mâine Şi fostului Ieri!... Mi-ai spus într-o seară că-i ultima seară!... Vai!... Ultima seară ce trist se sfârşea... Te văd parcă şi-astăzi învinsă, Culcată, Pe-aceeaşi arabă şi …

Continuă să citești Romanţa ultimei seri – de Ion Minulescu

Motto: Între a nu fi şi a fi, e o nemărginire, faţă cu care deosebirile de durată a fiinţelor sunt reduse la nimic. – I. L. Caragiale Amiază maură În aer e lene… Amiază de vară. E pâclă greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale, …

Continuă să citești Amiază maură – de I. L. Caragiale

Rapsodii de primăvară ISus prin crângul adormit,A trecut în taină mare,De cu noapte, risipindŞiruri de mărgăritareDin panere de argint,Stol bălaiDe îngeraşi,Cu alaiDe toporaşi.Primăvară, cui le dai?Primăvară, cui le laşi?IISe-nalţă abur moale din grădină.Pe jos, pornesc furnicile la drum.Acoperişuri veştede-n luminăÎntind spre cer ogeacuri fără fum. Pe lângă garduri s-a zvântat pământulŞi ies gândacii-Domnului pe zid.Ferestre …

Continuă să citești Rapsodii de primăvară – de George Topîrceanu

Egloga* destinului tragic Poporul meu contemplativA fost belit în mod festiv.Să ştie chiar de la-nceputPe mâna cui a încăputŞi să n-aştepte ani mai buniDe la marmita cu minuni.Că el, oricum, din post în post,E învăţat s-o ducă prostŞi hărăzit să fie trist...M-apucă plânsul, deci exist! Eglogă,  egloge, s. f. - Mic poem pastoral asemănător idilei; …

Continuă să citești Egloga destinului tragic – de George Țărnea