Decontul final Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva, Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea. Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi, C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi, Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni, Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni. Să mai treci pe la …

Continuă să citești Decontul final – de Adrian Păunescu

Nu-s vinovat faţă de ţara mea La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: – Nu-s vinovat faţă de ţara mea. Nu-s vinovat că mai păstrez acasă pe-un raft, întâiul meu abecedar şi că mă-nchin când mă aşez la masă, cuviincios ca preotu-n altar. …

Continuă să citești Nu-s vinovat faţă de ţara mea – de Andrei Ciurunga

Meditaţie Vara şi-apucă zborul spre ţărmuri depărtate, Al toamnei dulce soare se pleacă la apus, Şi galbenele frunze, pe dealuri semănate, Simţiri deosebite în suflet mi-au adus. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc! Câtă nemărginită pun ele depărtare Între cei din morminte şi acei ce doresc! Unde atâţi …

Continuă să citești Meditaţie – de Grigore Alexandrescu

A venit la doctorul Smilik Doamna Sprința Rosenstock, - Doctore, de două zile Nu mă simt bine deloc. Simt în corp o-nfrigurare Ce mă trece tam-nesam De la cap până-n picioare Ia vezi, doctore, ce am? Doctorul își ia o lupă Și se uită-n ochiul drept O palpează pe spinare Apoi delicat, pe piept. O …

Continuă să citești Calmare – de Ion Pribeagu

  Cu fiecare dintre ceiDe care moartea ne desparte,Murim şi noi – lăsând o parteÎn fiecare dintre ei ... Imagini ... gânduri ... doruri ... viseAdorm în stinsele priviri,Un cer întreg de amintiriÎn pleoapele pe veci închise ... ________________________ Alte poezii de Victor Eftimiu Citește poezia Crizanteme – de Victor Eftimiu - (re)postată pe 8 …

Continuă să citești Murim şi noi … – de Victor Eftimiu

Scrisoare de bun rămas Iubito, câtă lume între noi Numărători de ploi din doi în doi Şi dintr-un ochi de dor necunoscut, Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... Ascultă-mă şi lasă-mă să strig Mi-e frică de-ntuneric şi de frig Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit Cine-a iubit frumos, cine-a greşit Cine-a făcut …

Continuă să citești Scrisoare de bun rămas – de George Țărnea

Femeia cafenie Femeia pe care la Brăila am iubit-oîntr-o cameră de hotelpurta pantofi verzi din piele de șarpeși avea nasul turtit. Era o mulatră.Cum venise aici, habar n-am.părinții, bunicii purtaseră poate odatăîn nări un inel. Gura îi era ca o ventuză.Sânii fierbinți ca niște pâini.Ochii tulburi.Îmi era trupul claviatură pentru dânsa.Numai mâinile îi erau reci,reci …

Continuă să citești Femeia cafenie – de Constant Tonegaru

O, dar e mişelnic lucru singur zilele să-ţi curmi!Ce cumplit îmi vânturi mintea, şi cu ce-ndârjire-mi scurmiNoaptea gândurilor mele, Moarte, când îţi stau în faţă!Simt că-nnebunesc... Mă tulburi. Fugi cu neagra ta povaţă.Înţeleg, împărăţia ta, cu veşnica-i odihnă,Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduriN-or mai răscoli cenuşa …

Continuă să citești Din prag – de Alexandru Vlahuţă