Capra şi iada Ţăranul între vitişoare Avea şi o căpriţă. El o numea leliţă, Îi da adese tăricioare. Şi bine o ţinea. Ea însă un nărav avea: De câte ori ţăranul intra pe zi în casă, Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea, Apoi şi peste masă... Stăpânu-i suferea, Căci aştepta să vadă Curând, pe lângă …

Continuă să citești Capra şi iada – de Alecu Donici

În dulcele stil clasic Nichita Stănescu  Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară pasul tău de domnișoară.  O secundă, o secundă eu l-am fost zărit în undă. El avea roșcată fundă. Inima încet mi-afundă. Mai rămâi cu …

Continuă să citești În dulcele stil clasic – Nichita Stănescu

Revelație Există, mai există, chiar există În lumea asta tragică și tristă O fată cu alura de artistă Ce-și tamponează nasul c-o batistă. Ea vine cu metroul și zâmbește Elastică și suplă ca un pește Și ochiul meu retina și-o mărește Și mă închin, zicând: „Doamne ferește!” De unde vine și încotro se duce, Purtând …

Continuă să citești REVELAȚIE – de Mircea Micu

Emoţie de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,că ai să te ascunzi într-un ochi străin,şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii …

Continuă să citești Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu

POȘTALIONUL de Radu Stanca Diseară poştalionul va trece prin strâmtoare, Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut, Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare Sau flinte ghintuite, întocmai ca-n trecut. Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă Ce tremură şi-şi vâră colierul între sâni, Nu ca să smulgem fetei inelul de logodnă Vom …

Continuă să citești Poștalionul – de Radu Stanca

Liniște în cer Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Dragostea mea. Vîntul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut linişte-n cer, fără puteri, ca la-nceput. linişte-n cer. Nu mai visez paşi pe zăpezi, urme de vulpi; nu mai sunt flori, sufletul lor …

Continuă să citești Liniște în cer – de Nina Cassian

Dacă tu ai dispărea Adrian Păunescu Dacă tu ai dispărea Într-o noapte oarecare Dulcea mea, amara mea Aş pleca nebun pe mare. Cu un sac întreg de lut Şi-o spinare de nuiele Să te fac de la-nceput Cu puterea mâinii mele. Lucru lung şi monoton Să te înviez femeie Eu, bolnav Pygmallyon Hai, şi umblă …

Continuă să citești Dacă tu ai dispărea – de Adrian Păunescu

Umbra plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbra plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând… Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbra plopilor, albastră, Alunecând, alunecând… De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând, nevrând, Cu umbra plopilor, subțire, Alunecând, alunecând… Dă-mi gura ta și …

Continuă să citești Umbra plopilor – de Ion Horea

Amintirea paradisului Când eram mai tânăr şi la trup curat, Într-o noapte floarea mea eu te-am visat: Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat, Când eram mai tânăr şi la trup curat. Nu ştiam că eşti femeie - eu bărbat Lângă tine cu sfială m-am culcat. Şi dormind eu am visat; tu, visând ai lăcrimat, Când …

Continuă să citești Amintirea paradisului – de Cezar Ivănescu