Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Să o luăm puţin înaintea timpului. Să ne găsească pregătiți. O melodie încântătoare, în (doar) câteva versiuni superbe / celebre. Pur şi simplu, o melodie de suflet... Little Drummer Boy (Micul toboșar) Şi ce solişti, ce formaţii, ce interpretări... Toate variantele sunt de ascultat şi de privit. Fiecare are farmecul ei aparte. O temă, un …
Continuă să citești Colinde, colinde… E vremea colindelor!
Dedic acest montaj de muzică și poezie tuturor trăitorilor adevăratelor sărbători de iarnă! Să fiți sănătoși și fericiți! Iarna pe uliță de George Coșbuc A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Și pe râu e …
Continuă să citești Poezii de iarnă și Crăciun
Viaţa asta-i bun pierdutCând n-o trăieşti cum ai fi vrut!Şi-acum ar vrea un neam călăuS-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,Mai vrem şi-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori!Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moş îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să moriOri câine-nlănţuit. Cei ce se luptă murmurând,De s-ar …
Continuă să citești Decebal către popor – de George Coșbuc
Romanță „Pe aceeaşi ulicioară Bate luna în fereşti...” Mihai Eminescu De câte ori pe înserat În târgul mic te-am aşteptat, Când tremurând că n-o să vii Umblam pe străzile pustii?... Se însera – şi-n câte-o poartă Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcâm. Prin case albe, cu …
Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu
Satira Epocei Ca să te-nsori Te-nsori cu plată, Iar ca să mori, E şi mai lată; Ca să trăieşti, Ce cheltueşti?... Ca să boleşti, Cu ce plăteşti? Cum stăm acuma, E groasă gluma: Nu poţi să mori, Nici să te-nsori, Nici să boleşti, Nici să trăieşti! Poezie din volumul Poezii (1882). Alte poezii de Macedonski …
Continuă să citești Satira Epocei – de Alexandru Macedonski
După cât am tras ca boii,Suntem iarăși fiii ploii,Numai buni de dus cu vorbaSă ne fure alții ciorbaȘi bucățile mai graseNoi rămânem tot la oase,Parastasul ei de moarte!Parte-și face cine-mparte,Pe când proștii care-ndurăN-au nimic de pus în gură,N-au nimic de strâns cu saculDăm din nou tot noi de draculȘi tot nouă ni se cereSă o …
Continuă să citești Egloga fiilor ploii – de George Ţărnea
Panteism Tu care porţi spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Şi n-ai avea de moarte frică, Ai şterge lacrima ce-ţi pică Şi-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simţind că-n darul ce le porţi E viaţa vie din cei morţi. Tu nici nu crezi Că cei pe …
Continuă să citești Panteism – de Cincinat Pavelescu
Către viitorime Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: „Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși.” Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru …
Continuă să citești Către viitorime – de Alexandru Macedonski
Cetatea Neamțului Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care Neamţul se numea Şi-au zidit-o, spune-n cronici, Nemţi, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeţi că sunt eu Ca să ştiu atâtea fleacuri! Cui va şti, îi dau …
Continuă să citești Cetatea Neamțului – de George Coșbuc
DRAGOSTEA, DESTIN STRĂVECHI Dragostea-i destin străvechi cu cireşe la urechi.Ne iubeşte dulce-amar, n-are vreme de cântar. Iubita mea, din toate câte-au fostŞi câte vor mai fi de-acum sub soare,Te-am învăţat amarnic pe de rostTu, cea dintâi şi ultima-ntâmplare. Eu nu ştiu dacă am avut noroc,Iubirea noastră-i fără de regie,Dar zilnic noi avem același locÎn trenul …
Continuă să citești Dragostea, destin străvechi – de Dan Verona
Periegheze 