Nu-s vinovat faţă de ţara mea La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: – Nu-s vinovat faţă de ţara mea. Nu-s vinovat că mai păstrez acasă pe-un raft, întâiul meu abecedar şi că mă-nchin când mă aşez la masă, cuviincios ca preotu-n altar. …

Continuă să citești Nu-s vinovat faţă de ţara mea – de Andrei Ciurunga

  ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai …

Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc

Frunză verde de albastru Și-am zis verde de albastru,mă doare un cal măiastru,și-am zis pară de un măr,minciună de adevăr,și-am zis pasăre de pește,descleștare de ce crește,și secundă-am zis de oră,curcubeu de auroră,am zis os de un schelet,am zis hoț de om întreg,și privire-am zis de ochiși că-i boală ce-i deochi.Frunză verde de albastru,mă doare …

Continuă să citești Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu

Acelei care va veni Ion Minulescu De unde vii,Și-n care preafericită țarăVăzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...De ce plecași din țara, în care palmieriiTremurătoare umbre își culcă pe nisip?Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul …

Continuă să citești Acelei care va veni – de Ion Minulescu

În cinstea celei care a plecat Ion Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea... O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat?... Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea - A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu …

Continuă să citești În cinstea celei care a plecat – de Ion Minulescu

Îndemn la luptă Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îți cântă  ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus ?  Înfrânt nu ești atunci când …

Continuă să citești Îndemn la luptă – de Radu Gyr

Balada popii din Rudeni De la târg la Vadul-MareTaie drumul prin poieni,Legănându-se călare,Popa Florea din Rudeni. Și-n priveliștea bogatăSus pe culme, jos pe drum,Iarna palidă-și aratăPlăzmuirile de fum. Somnul revărsat în fire,Gerul sfânt al BoboteziiA-nchegat argint subțirePeste faldurii zăpeziiȘi, legând în gheață stropii,Bura care-n aer joacăA țesut pe barba popiiFire lungi de promoroacă. Bolta sură …

Continuă să citești Balada popii din Rudeni – de George Topîrceanu

Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …

Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu