Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară, Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu …

Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară, Sufletul din mine nu-l lăsa să moară, Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus, Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!... Îngeri împrejuru-mi fă să se adune, Să-mi arate calea către cele bune, Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei, La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!... Să gonească toate duhurile rele, Ce pândesc …

Continuă să citești Rugăciune către Maica Domnului – de Vasile Militaru

Prin vânturi ce latră Prin vânturi ce latră, sui cu pași de piatră, poteca răsleață: ce șchioapă și-ngheață, către stâni de ceață...Arșițe mă coc, umbra-mi: greu cojoc, parc-ar fi de foc, parc-aș duce așa pe cărarea grea, veacurile-n ea... Și așa cum sui, pieptul muntelui, un gând ca un cui mă izbește, șui: uite turma!... …

Continuă să citești Prin vânturi ce latră – de Aron Cotruș

Motto: „Întâlnirea a doua personalități este asemeni contactului a două substanțe chimice: dacă există o reacție, amândouă sunt transformate." - Carl Jung Călugărul din vechiul schit  Traian Demetrescu Călugărul din vechiul schit O zi la el ne-a găzduit Și de-ale lumii mi-a vorbit Iar când să plec, l-am întrebat: „Ce soartă rea te-a îndrumat Să …

Continuă să citești Călugărul din vechiul schit  – de Traian Demetrescu

DESPĂRȚIRE Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar, Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră. I-am auzit întâia bătaie amândoi, Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră. Poate mai bate încă momentul de atunci, Poate-a tăcut îndată și-așteaptă să mai vie Îmbrățișarea veche, din nou precum a fost, Și lacrimile tale, în gara …

Continuă să citești DESPĂRȚIRE – de Tudor Arghezi

VECINA Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, - Că ţi-am făcut potecă prin grădină... Adeseori tu laşi la geamuri storul, Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul! Şi tot mai des mă poartă necuratul Spre zâmbetul din ochii tăi, …

Continuă să citești Vecina – de George Topîrceanu

Coşmar În Taimâr, cu-o sanie cu reni – colo pân' şi vara viscoleşte – dat-am de un sat de moldoveni ce uitaseră – săracii! – româneşte. I-a adus colo tătuca Ţarul şi le-a dat pământ, cât vezi în jur, numai că nu-ntra în el brăzdarul – cică e bocnă anul împrejur. Şi-au rămas: să crească …

Continuă să citești Coşmar – de Nicolae Dabija

202 ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri Unor critici Voi, ce cătați defecte în scrierile mele Și intonați fanfare când constatați în ele Greșeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar, Voi, care vă dați truda de-a șterge de pe lume Tot lucrul de o viață întreagă și-al meu …

Continuă să citești Unor critici – de Vasile Alecsandri

Nor de vară Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă, Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină, Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină, Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă, Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi, Că azi un …

Continuă să citești Nor de vară – de Zaharia Stancu

În miezul verii  O fâşie nesfârşită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniştea-i deplin stăpână Peste câmpii arşi de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; şi nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere şi-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Şi cât vezi …

Continuă să citești În miezul verii – de George Coșbuc