Vara în capitală Au plecat bucureştenii toţi la băi Şi cu Vara n-au rămas în capitală Decât morţii şi gardiştii... Iar pe străzile pustii şi prin odăi - Praful ce se-ngroaşă zilnic, Şi-n covoare - Moliile cu prezenţa lor fatală Şi cu veşnica lor poftă de mâncare... De urât că n-are ce să vadă În …

Continuă să citești Vara în capitală – de Ion Minulescu

Motto: „Apărați tezaurul cel mai scump ce-ați moștenit de la strămoși, limba, adică simbolul sacru al naționalității noastre!” - Vasile Alecsandri Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi noapte, de …

Continuă să citești Andrii Popa – de Vasile Alecsandri

Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco 20 iulie - Sfântul Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul Ploaia Sfântului Ilie Plouă!...Zi și noapte, plouă -Ploaie veche,Ploaie nouă,Ploaie-n rateCalculateDe cerescul cămătar,Și la termen, achitate -Să ne spele de păcateDupă noul calendar... Ploaia Sfântului IlieAbia stă...Și-ncepe iar!... Parcă-ar fi o păpădieCa barba Sfinției sale -Barbă fără-asemănare,Ce se spulberă-n spirale,Peste „România Mare”,Pe …

Continuă să citești Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu

Noapte de iulie A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire... Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc, Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire, Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un …

Continuă să citești Noapte de iulie – de Alexandru Macedonski

IULIE De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare …

Continuă să citești IULIE – de Otilia Cazimir

De-or trece anii... De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum" ş-un „nu ştiu ce". M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, „nu ştiu cum". De-aceea una-mi este mie De ar …

Continuă să citești De-or trece anii… – de Mihai Eminescu

Ce faci tu? Ce faci tu? de-atâta vreme N-am mai rătăcit prin crânguri, N-a-ncercat să te mai cheme Dorul ca să fim iar singuri?.... Haide, fii copil cuminte N-aştepta să vin la tine Să te fac cu rugăminte Să pricepi ce este bine. De-ai şti tu ce farmec dulce E sub teiul singuratic!... Vino, crângu-o …

Continuă să citești Ce faci tu? – de Ion Minulescu

Cântecul cavalerului Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă până când în locul zorilor au venit corbii, corbii erau heralzii absurdelor mele victorii risipindu-mi numele urbi et orbi. Spada mi s-a întors înapoi în trecut, a chemat-o arhanghelul Menumorut, braţul îmi cade, capul mi-e greu, dar numărul morţilor creşte mereu. Creşte şi luna cu cele trei vipere …

Continuă să citești Cântecul cavalerului – de Anatol E. Baconsky

ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cânt …

Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc