Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu

La 176 de ani de la nașterea lui Mihai EMINESCU... Motto: Eminescu este un Beethoven al graiului românesc. - Tudor Arghezi Ție Tudor Arghezi Ceahlăul e statuia ta... Luceafărul te aștepta De veacuri vechi, mai multe sute, Piscul în creștet, cald, să ți-l sărute. S-a întâlnit adâncul cu înaltul Și nu mai scăpărase, din piatra …

Continuă să citești Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu

Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i …

Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu

Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu

Soarta geniului este să rămână neînțeles, dar nu orice neînțeles este un geniu. - Ralph Waldo Emerson Eminescu de Grigore Vieru La zidirea Soarelui, se știe, Cerul a muncit o veșnicie. Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră Eminescu. Suntem în cuvânt …

Continuă să citești Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu

DESPĂRȚIRE – de Radu Stanca

Despărțire Ne-ar trebui o mie de ani să reclădimCe-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastrăŞi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fimEu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră. O umbră o să stee mereu între noi doi,Noi care-am fost pe vremuri lipiţi ca două palmePe pieptul unei moarte, şi veşnic între noiVor …

Continuă să citești DESPĂRȚIRE – de Radu Stanca

Mărăcine – de Tudor Arghezi

„Floarea care este singură nu trebuie să invidieze spinii care sunt numeroși.” – Rabindranath Tagore Mărăcine Te-ai chinuit atâta, mărăcine, Să scoţi o floare şi din tine. Te-am aşteptat un an, doi ani, cinci ani... Şi te-am ferit de sapă şi cazma Întru-nflorirea ta. Toţi oamenii spuneau: - Să-l dăm afară -. Şi-am lăsat vară …

Continuă să citești Mărăcine – de Tudor Arghezi

Doamne sfinte Cel de Sus – de Constantin Tănase

Curba de sacrificiu Doamne sfinte Cel de Sus Doamne sfinte cel de sus Toate, toate, le-am redus. Am redus băuturica Am redus și mâncărica Am redus, redus din gros De-a ajuns pielea pe os. Mă usuc și mă usuc Nu mai știu ce să reduc. Am redus de tot tutunul Am redus pân’ și săpunul …

Continuă să citești Doamne sfinte Cel de Sus – de Constantin Tănase

Dilema – de George Topîrceanu

DILEMA  Ați văzut prea bine că la consultațiiDoctorii te-ntreabă despre emanații.Vor să știe totul: abundență, faze,Unii le zic „vânturi”, alții le zic „gaze”. Dar să nu vă mire dacă medicinaStudiază astăzi foarte mult „bășina”.Fiindcă, biologic, pentru toți e clar,A băși e-un lucru foarte necesar. Toată lumea bese, asta-i axiomăNu interesează sunet sau aromă.În privința asta …

Continuă să citești Dilema – de George Topîrceanu

DESPĂRȚIRE – de Tudor Arghezi

DESPĂRȚIRE Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar,Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră.I-am auzit întâia bătaie amândoi,Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră. Poate mai bate încă momentul de atunci,Poate-a tăcut îndată și-așteaptă să mai vieÎmbrățișarea veche, din nou precum a fost,Și lacrimile tale, în gara cenușie. Cu limbile-i oprite pe palidul …

Continuă să citești DESPĂRȚIRE – de Tudor Arghezi

Balada crinilor care și-au scris frumos – de Emil Brumaru

Trăia într-un oraș din miazăzi Un crin înzăpezit în datorii, Care primea, scrise pe pluș cu lapte, Scrisori de la alt crin, din miazănoapte. Oh! pentru cruda lor corespondență Aveau cea mai naivă diligență! Ei își tăiau cu zimții de la timbre, Miresmele-ntre dânșii să le schimbe. Poștași înflăcărați puneau ștampile Cântând din corn, pe …

Continuă să citești Balada crinilor care și-au scris frumos – de Emil Brumaru

Balada unei stele mici – de George Topîrceanu

Balada unei stele mici Ţii minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din Carul mare? Cu faţa-n sus spre Dumnezeu, Lăsându-ţi capul să se culce Pe braţul meu, Te legănam, povară dulce. Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate, …

Continuă să citești Balada unei stele mici – de George Topîrceanu