Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Cea mai frumoasă floare «Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?»O întrebă în şoapte într-o zi.«Din insule pierdute-n depărtareCea mai frumoasă floare care-o fi» Abia se mai zăreşte-acum catargul.Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sânO fată albă, alb măsoară largul,Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an întreg prin insule cu soareCorabia opri şi strânse-n …
Continuă să citești Cea mai frumoasă floare – de Radu Stanca
Motto: Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieții. - Victor Eftimiu Crizanteme Aşteaptă-mă diseară la fereastră Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme, Să-mpodobim iubirea care moare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme... Sunt flori târzii, sunt florile din urmă, În viaţa lor …
Continuă să citești Crizanteme – de Victor Eftimiu
Balada toamnei În parcuri frunza cade arămiePe pajişti unde ieri zâmbise mai.Şi în havuzuri lunecă pustiePe apa-n care dorul ţi-oglindeai.Azi singur al păunilor alaiMai înfloreşte pacea din grădină,Iar eu, simţind zăpezile ce vinŞi presimţind durerea ce-o să vină,Rechem în ţări de geruri şi de chinUitarea ce durerile alină. Pierdută e a verii frenezie,Dus,Pan suflând în …
Continuă să citești Balada toamnei – de Ion Pillat
Motto: Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau, ca să simtă că trăiesc. - Socrate Îţi mai aduci aminte, Doamnă? Îți mai aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau în vântul serii Ca niște fluturi chinuiți, Ca niște fluturi rătăciți …
Continuă să citești Îţi mai aduci aminte, Doamnă? – de Cincinat Pavelescu
Spleen Ale mele zile sunt pustiuri cari Rătăcesc în ele roze caravane; Câte visuri blonde, albe, suverane, Câţi emiri fatidici dar cu muşchii tari, Călărind pe negri, nobili armăsari, Şi cămile câte au trecut duşmane Prin nisipu-n flăcări şi cu doruri vane, Eldorado,-n fine ca să le răsari? Şi câţi lei de-orgoliu au răcnit sub …
Continuă să citești Spleen – de Mircea Demetriade
Ca o reverenţă, frunza Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge, şi o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverenţă dinspre univers. Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi, dacă nu le vine ochilor să-şi creadă că senini din toate sunt numai …
Continuă să citești Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu
Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Toamnă nouă Atât de tristă-i dimineața Acum când plânge-o toamnă nouă, Când cade din copaci viața Și frunze galbene mă plouă. O lume-ntreagă simți cum moare Într-o tulpină ce se-ndoaie, În orice zvon o așteptare Și-un vis în fiecare foaie. Abia …
Continuă să citești Toamnă nouă – de Octavian Goga
Zeul nopţii umblă pe stradă. E foarte afemeiat şi beţivan, Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan Şi-l ţin felinarele să nu cadă. L-am întâlnit în grădina oraşului Zăpăcit, cocoşat, de o cruntă paloare. Mirosea a infern, a candoare Şi semăna groază ca ochii ocnaşului. Fremătau crizantemele de spaimă, Îndrăgostiţii aveau impresia unei ample zădărnicii, Toţi vagabonzii …
Continuă să citești Zeul nopţii – de Ion Pena
Tango retoric Cine-ţi mai oferă flori? Cine te mai scaldă-n ploi de stele, Cine-ţi şterge uneori Lacrima tăcerii din cuvânt. Cine-ţi mai clădeşte-n zori, Din nisipul somnului castele? Dacă-i vânt, pe pământ şi lacrimi nu mai sunt. Mai ştii, vara cu miros de alge şi pierdutele catarge De la ţărmul unei mări? Mai ştii, şi …
Continuă să citești Tango retoric – de George Țărnea
Motto: Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. - Nichita Stănescu E toamnă E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud Şi furioase valurile-njură Bolborosiri de spume se aud şi cerul e mânjit cu nori de zgură. Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă pe nisipul ţărmului pustiu Şi rece suflă vântul …
Continuă să citești E toamnă – de Nichita Stănescu
