Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!? În istoria neamului românesc puţine au fost clipele cu adevărat faste. Ne-a fost hărăzit un destin aspru, asprime care nu ne-a venit din partea pământului de sub tălpi şi nici din partea cerului de deasupra, ci din partea altor şi altor oameni care ne-au încercat străşnicia, …

Continuă să citești Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

Poezii de suflet… aniversar!

Motto: Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. - Nichita Stănescu Cântec II de George Coşbuc Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, Din stejarul Romei tu mlădiţă …

Continuă să citești Poezii de suflet… aniversar!

Cântec de nucă verde – de Geo Dumitrescu

Cântec de nucă verde Și foaie verde trei lămâi,„Rămâi, o, nu pleca, rămâi...”Cântam, cu zarea căpătâi,Nepăsătoarelor statui --Eram școlar, erau dudui,Eram un cal cu șaua-n spate,Cu semne de celebritate,Iubeam iubite adecvatePe doi trei poli și jumătate. Și iarăși verde, trei lămâi,Iubire fragedă dintâi --Era de Sfânta FilofteeaCând mă-nvățară fapta-aceea --Ce-o face omul cu femeia,Căci vouă …

Continuă să citești Cântec de nucă verde – de Geo Dumitrescu

Sonetul XVIII – de William Shakespeare

Sonetul XVIII Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu ești mai dulce și surâzi mai blând! În Mai e vânt și mugurii-i doboară Și timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Și-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător și-n al schimbării joc. Dar vara …

Continuă să citești Sonetul XVIII – de William Shakespeare

Decebal către popor – de George Coșbuc

Viața asta-i bun pierdutCând n-o trăiești cum ai fi vrut!Și-acum ar vrea un neam călăuS-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,Mai vrem și-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori!Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moș îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să moriOri câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând,De s-ar …

Continuă să citești Decebal către popor – de George Coșbuc

Memoria care moare… Cimitirul românesc din Cernăuți (Ucraina)

Motto: Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete. - George Santayana Povestea vorbei (de astăzi): Fiind licențiat în istorie (al Universității din București) și slujind această disciplină ca profesor titular - timp de 41 de ani - de la înălțimea catedrei unui liceu de prestigiu din Râmnicu Vâlcea, orașul meu natal, de-a lungul timpului, …

Continuă să citești Memoria care moare… Cimitirul românesc din Cernăuți (Ucraina)

Fluxul memoriei – de A. E. Baconsky

Fluxul memoriei I Din câte se-ntâmplarã, nu pot să uit nimic, Chiar dacă ochiul palid al lunii mă îmbie; Ca arborii din iarna cețoasă mă ridic Și-mi scutur amintirea - zăpada mea târzie. II Cu zbor de păsări, anii se reîntorc din zare. Îi recunosc - și totuși, ce mulți sunt anii mei, Sau poate …

Continuă să citești Fluxul memoriei – de A. E. Baconsky

Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ți-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâșie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Pașii mei alungă-mi-i. Dimineața bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele și lasă Urșii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Plumb de toamnă – de George Bacovia

Motto: Viața e mai tare decât mizeriile ei. - George Bacovia Plumb de toamnă De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; …

Continuă să citești Plumb de toamnă – de George Bacovia

PLOUĂ – de George Topîrceanu

Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …

Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu