O, primăvară, de temut ești, zână, când oarbă treci și mâinile-ți întinzi spre mugurii din vârf cu totul blânzi și loc de cuiburi cauți în grădină. Tu încă nimica nu știi de culori, de vocea calelor gravă. Tu nu știi nimica de fata bolnavă ce stă la fereastră-ntre flori. Ești naltă, ești naltă, copacii spre …

Continuă să citești O, primăvară… – de Magda Isanos