Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Lanţul coliviilor 1. În sânul de maică stăteai și râdeai, O ce colivie frumoasă aveai! Și deodată, plângând într-o seară, Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară. Ca și cum ai fi fost dat afară din rai. 2. Copil doar o clipă, stingher și mirat, La școală te-au dus într-un …

Continuă să citești Lanțul coliviilor – de Dan Verona

Dormi, scumpa mea, şi nu te teme, Nu-i nimeni, nimeni n-a venit. Parfumul doar din crizanteme Te-a mângâiat şi te-a trezit. Sunt uşile de mult închise, Perdelele le-am tras de-a rând. N-am mai lăsat întredeschise Decât ferestrele la gând. Nu tresări, nimic n-apasă, Nu-ncearcă nimeni la uluc. Nu calcă nimenea prin casă, Sunt orele, care …

Continuă să citești Cântec de liniştit bolnava – de Virgil Carianopol

Orice copil are un nume Orice copil are un nume, Orice copil are o zi, Lumina lui aprinsă-n lume De noapte ne-ar putea păzi. Orice copil are o ţară, Orice copil are părinţi, Descoperind din vară-n vară Alt joc al păsilor cuminţi. Orice copil are o cale, Orice copil are un gând, Călătorind pe cer …

Continuă să citești Orice copil are un nume – de George Țărnea

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,Căci unul erau toate şi totul era una;Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toatăErau din rândul celor ce n-au fost niciodată,Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El …

Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Muzeul satului Din viaţa acestor oameni Lipsesc mai multe secţii, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea şi norocul În istorie, Sunt slab reprezentate. Nu întâlneşti aici nici …

Continuă să citești Muzeul satului – Marin Sorescu

Numai una Pe umeri pletele-i curg râu Mlădie, ca un spic de grâu, Cu şorţul negru prins în brâu, O pierd din ochi de dragă. Şi când o văd, îngălbenesc; Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar când merg alţii de-o peţesc, Vin popi de mă dezleagă. La vorbă-n drum, trei ceasuri trec Ea pleacă, eu …

Continuă să citești Numai una – de George Coșbuc

Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …

Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Balada unei stele mici Ţii minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din Carul mare? Cu faţa-n sus spre Dumnezeu, Lăsându-ţi capul să se culce Pe braţul meu, Te legănam, povară dulce. Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate, …

Continuă să citești Balada unei stele mici – de George Topîrceanu