Cântă-mi lăutare – de Ion Minulescu

- Cântă-mi lăutare doinaCelor ce pornesc departeȘi pornind se pierd în zareaNăzuințelor deșarte!... Dar bătrânu-și pleacă frunteaȘi sub braț vioara-și strânge:- Îmi ceri doina care-n viațăNu se cântă ci se plânge! Plânge-mi dar atuncea cântulCelor care nu mai vin,Celor ce pornesc în lumeȘi se sting sub cer strein... Dar bătrânul mă priveșteCu ochi mari și …

Continuă să citești Cântă-mi lăutare – de Ion Minulescu

De vorbă cu diavolul – de Ion Minulescu

De vorbă cu diavolul de Ion Minulescu Azi-noapte, Diavolul din mine ―Un diavol ce pretinde-a fi profet ―M-a luat cu vorba-ncet... încet...Şi m-a băgat în tainele divine,Pe care eu ― spun drept ― mi-e fricăSă nu care cumva să le-nţeleg,Fiindcă sunt taine care ― când se strică ―Nu se mai dreg... De-aceea nici nu sunt …

Continuă să citești De vorbă cu diavolul – de Ion Minulescu

Odă Libertăţii – de Aleksandr Puşkin

Odă Libertăţii Regină slabă a Cyterii, Să-mi piei din ochi şi ieşi în faţă, Tu, ce pe regi cumplit îi sperii, A Libertăţii cântăreaţă! Cununa dă-mi-o mai curând Şi-n liră pune-mi aspre tonuri Să fulger viciul de pe tronuri Şi viaţa liberă s-o cânt. Arată-mi calea acelui gal Cu avânturile-i îndârjite! Tu i-ai dat imnul …

Continuă să citești Odă Libertăţii – de Aleksandr Puşkin

Intrus – de Ion Pena

Nu era nicio sanctitate în cer.Lipsea marele cavaler,Arhanghelii, îngerii deopotrivă.Numai eu rătăceam cu silueta costelivă. Ciupercile, crizantemele, bujoriiÎşi fardau fără jenă obrăjorii.Berzele şi rândunicileDănţuiau ca furnicile. Până unde, până unde se vedeaBrazii, palatele erau de acadea.Poveştile, vorbele cu paturi de pufLungite suveran în zăduf. Nu ştiu cât am mers, nu ştiu cât am statDar la …

Continuă să citești Intrus – de Ion Pena

Poveste – de Marin Sorescu

Poveste Sufletul tău funcționează cu lemne,Iar al meu cu electricitate.Dragostea ta umple cerul de fum,A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge împreunăO bună bucată de pământ,O bună bucată de cer,O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbăȘi pentru lac,Vom râde pentru copac,Vom slăvi drumul drept cu câte-o gurăȘi vom ține …

Continuă să citești Poveste – de Marin Sorescu

O, rămâi… de Mihai Eminescu

„O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; In al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi; …

Continuă să citești O, rămâi… de Mihai Eminescu

Întrebare și răspuns – de George Topîrceanu

Întrebare și răspuns Rumegând cocenii de pe lângă jug,S-a-ntrebat odată boul de la plug: - Doamne, pe când alții huzuresc mereu,Pentru ce eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecouI-a răspuns din slavă: - Pentru că ești bou! Alte poezii de George Topîrceanu. Mai multe poezii AICI. Vezi alte poezii POSTUME de George Topîrceanu. …

Continuă să citești Întrebare și răspuns – de George Topîrceanu

Cetatea SOROCA și iubirea de moșie a ultimului său „pârcălab”: Nicolae BULAT!

Nicolae Bulat: „Unii îmi spun că sunt cel mai bun istoric din Soroca. Le răspund că sunt un foarte bun cercetător al ținutului natal.” Povestea vorbei (de astăzi): Vara anului 2012 ne-a purtat pașii într-o nouă călătorie pe urmele faptelor de vitejie ale strămoșilor români. Într-o excursie de mai multe zile, care ne-a dus prin …

Continuă să citești Cetatea SOROCA și iubirea de moșie a ultimului său „pârcălab”: Nicolae BULAT!

Un om pentru eternitate: ALEXANDRU IOAN CUZA

  Moto: «Biserica zice: „Deşertăciunea deşertăciunelor, totul este deşertăciune”! Ei bine, îmi permit a zice cum că acest mare adevăr îşi are şi excepţia sa. Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari care sunt nepieritoare.» - Mihail Kogălniceanu, la înmormântarea lui Alexandru Ioan Cuza (Ruginoasa, 29 mai 1873). Povestea vorbei …

Continuă să citești Un om pentru eternitate: ALEXANDRU IOAN CUZA

Hanny – de Miron Radu Paraschivescu

Motto: Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor. - Lucian Blaga Hanny (Cântic de mahala) În seara când s-au întâlnit,Ea se-ndrepta cu pas grăbitSpre locuinţă. El îi oferă braţul său,Dar ea-i răspunse: „Domnul meu,N-am trebuinţă! N-ascult de tinerii frumoşi,Bărbaţii toţi sunt mincinoşi,Cu-o vorbă dulce Ei te seduc, te-adorm uşorCa mamele copiii lor,Când vor să-i …

Continuă să citești Hanny – de Miron Radu Paraschivescu