Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Motto: Totul înflorește fără nicio opreliște; dacă în locul culorilor ar fi voci, o incredibilă vânzoleală s-ar naște în inima nopții. - Rainer Maria Rilke Primăvara Sub flori de mărCe mi se scutură în părSe umple sufletul de soare;Pe orice frunţi suferitoare,Oh! ningeţi, albe flori de măr. Sub liliacSunt pasări dulci ce nu mai tac,Concert …
Continuă să citești Primăvara – de Alexandru Macedonski
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Să ne amintim și altfel de Brătieni. Că prea se înghesuie „urmașii” lor într-ale politicii să-i... omagieze, mergând grămadă în pelerinaj la Florica (Ștefănești, județul Argeș). Așa cum s-a …
LA MARGINEA CIMITIRULUI Este la marginea cimitirului,lângã bunic, un loc prea potrivit,sã-mi uit de toate și sã-i țin și luicând noaptea-i lungã, iarna, de urât. Mi-ar fi-n pãmântul cald așa de bineși trupu-n iarbã bunã mi-aș preface,sã-l pascã vite pripãșite si sãrace,ce-or cere si-o-ndurare pentru mine, la marea judecatã. Voi uitace-am fost, și-mprãștiatã-n forme noivoi …
Continuă să citești LA MARGINEA CIMITIRULUI – de Magda Isanos
Balada Tocilescului La caravanserai în prispăArabii stau într-o elipsă,Zâmbetul moale de pe dinţiSe scurge-n bărbile fierbinţi. Da, bătând încet în tamburineCadânele în văluri fineFac arabescuri din buric,Cafeaua fâsâie-n ibric. Vreo şapte-opt cămile tristeNăscute-n vremuri sclavagisteCâte-un scuipat azvârl în prafRozând papucii cu canaf. Din când în când oftează, ah,Mergând cu gândul la Alah,Căci a sosit acuma …
Continuă să citești Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu
De ce-ai plecat?...Tu nu ştiaiCă-n luna mai,Prin munţii cu păduri de brad,Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -Potecile te duc spre Iad,Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?... De ce-ai plecatCu vântu-n părul tău vâlvoi,Când nici un glas nu te-a chemat?...Tu nu ştiaiCă-n luna maiPotecile sunt încă pline de noroi?... De ce-ai plecat?...Tu nu ştiaiCă-n …
Continuă să citești De ce-ai plecat? – de Ion Minulescu
Îl însoţeşti timid sub clar de lună, iar lupul singuratic te îmbie să uiţi de blana-i deasă, cenuşie, şi să-i alini a sângelui furtună. Să-ţi aminteşti doar chipul lui din anul în care v-aţi iubit lângă izvoare, el, tânăr şi frumos, tu, răpitoare, el, vântul ce adie, tu, oceanul. La marginea pădurii, pe o stâncă, …
Continuă să citești Poemul lupului singuratic – de Daniel Vişan-Dimitriu
Capra și iada Ţăranul între vitişoareAvea şi o căpriţă.El o numea leliţă,Îi da adese tăricioare.Şi bine o ţinea.Ea însă un nărav avea:De câte ori ţăranul intra pe zi în casă,Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea,Apoi şi peste masă...Stăpânu-i suferea,Căci aştepta să vadăCurând, pe lângă capră, şi o frumoasă iadă(Iar unde omul este pe cale de …
Continuă să citești Capra şi iada – de Alecu Donici
Singurul farmec al trecutului este că rămâne trecut. (Oscar Wilde) Trecut-au ani ca nouri lungi pe șesuriȘi niciodată n-or să vie iară,Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcarăPovești și doine, ghicitori, eresuri. Mihai Eminescu - Sonet (Trecut-au anii...) Un astfel de moment merită cu prisosință să fie rememorat. Pentru că nu-l trăiești decât o …
Cântec de primăvară Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple. De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut, prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viață, de primăvară - ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în față, trezindu-mă, le adulmec și le …
Continuă să citești Cântec de primăvară – de Nichita Stănescu
Uită-te Uită-te, încă e rouăŞi toamna începe să-şi ţeasăFoile galbene-n suflete,Pale nelinişti în pomi de mătasă. Şi uită-te, noaptea e receŞi vara-i alături, dar frunzele pică,Şi uită-te, -i rece dar treceFiorul fierbinte de care ni-i frică! Alte poezii de Nicolae Labiș. Citește poezia Noi, nu – de Nicolae Labiş - (re)postată pe 2 februarie 2025; Citește …
Continuă să citești Uită-te – de Nicolae Labiș
Periegheze 