Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. - Octavian Goga O ramură întârziată Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată, Când toamna palidă coboară, Într-o grădină despoiată, O ramură întârziată Ce-a înflorit a doua oară? Nu te-ai oprit atunci în cale Să te întrebi: ce taină, oare, Ascund înţelepciunii tale …
Continuă să citești O ramură întârziată – de Octavian Goga
Acelei care va veni Ion Minulescu De unde vii,Și-n care preafericită țarăVăzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...De ce plecași din țara, în care palmieriiTremurătoare umbre își culcă pe nisip?Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul …
Continuă să citești Acelei care va veni – de Ion Minulescu
Meditaţie Vara şi-apucă zborul spre ţărmuri depărtate, Al toamnei dulce soare se pleacă la apus, Şi galbenele frunze, pe dealuri semănate, Simţiri deosebite în suflet mi-au adus. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc! Câtă nemărginită pun ele depărtare Între cei din morminte şi acei ce doresc! Unde atâţi …
Continuă să citești Meditaţie – de Grigore Alexandrescu
Motto: Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieții. - Victor Eftimiu Crizanteme Aşteaptă-mă diseară la fereastră Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme, Să-mpodobim iubirea care moare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme... Sunt flori târzii, sunt florile din urmă, În viaţa lor …
Continuă să citești Crizanteme – de Victor Eftimiu
Nu te teme, nu te teme Dacă iar mor crizanteme, Dacă iarăşi pier în zare Păsările cântătoare... Nici nu plânge, nici nu plânge Când rupi frunza şi vezi sânge, Când rupi creanga şi prin creangă Moartea zice din talangă... Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană Din a toamnei grea dojană, Nici nu spune, nici nu …
Continuă să citești Cântec de toamnă – de Radu Stanca
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Morții Suntem câmpul pe care-l plouă ploile.Suntem iarba pe care-o pasc oileși lumina pe care-o dă soarele.Suntem izvoarele. Suntem viitorul și rădăcinileși somnul în care intră grădinileși ochii și …
Continuă să citești Morții – de Ion Caraion
Pastel - Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, - Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza …
Continuă să citești Pastel – de George Bacovia
Balada cuplului precar Mai rea decât spaima intrării în mâine, E clipa ucisă din lipsă de pâine, Din lipsă de aer, din lipsă de spaţiu, Şi iată-ne robii aceluiaşi saţiu… Reproşuri prea multe, regrete puţine, Iubirea, nici oarbă, de foame nu ţine. Un gol periferic ne stă la-ndemână Şi o ură dibace din urmă ne …
Continuă să citești Balada cuplului precar – de George Ţărnea
Ca o reverenţă, frunza Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge, şi o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverenţă dinspre univers. Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi, dacă nu le vine ochilor să-şi creadă că senini din toate sunt numai …
Continuă să citești Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu
Emoție de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu o frunză de …
Continuă să citești Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu
Periegheze 