Moartea căprioarei Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturile scot din fântână nămol. Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri. Mă iau după tata la deal printre târşuri, Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi. Pornim …

Continuă să citești Moartea căprioarei – de Nicolae Labiș

Îmi scrie mama Îmi scrie mama: „ți-am făcut mormânt,Că nu se știe ce și cum și când…Tu chiar dacă trăiești în BucureștiȘtiu eu cât de străin și singur ești.Are gărduț de fier ce ne desparteDar vom fi mai aproape după moarte.E din beton. Să nu fii supăratDar toți vecinii s-au asigurat.Ți-am pus compot de vișini …

Continuă să citești Îmi scrie mama – de Mircea Micu

Când am iubit am fost urât Ce-am fost cândva azi nu mai sunt … Dar ce sunt azi îmi pare rău Ca n-am putut să fiu mereu - Același cântăreț cu chip de Sfânt … Când am urât am fost iubit, Când am iubit am fost urât… Și-n viață n-am cântat decât Romanța Celui răstignit …

Continuă să citești Când am iubit am fost urât – de Ion Minulescu

Un om bătrân oarecând Tot numai un cal având, Sui p-al său copilaș Ș-așa ieșea din oraș. Pe drum unii din norod Striga zicând: - Ce nerod: Că el, bătrân, n-are hal, Ș-a pus copilul pe cal, Care este putincios Să se ducă și pe jos Și să fi-ncălecat el, Ce bătrân prost și mișel! …

Continuă să citești Critica oamenilor – de Anton Pann

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet II - Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată, Să simt din nou a vieţii primăvară, În …

Continuă să citești Sonet II – Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată – de Alexandru Vlahuţă

Nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici măcar nu te urăscCum te blestemă unii, vreau să zic.La fel cum lumina pârăsc. Dar ce-ai face tu şi cum ai trăiDe-ai avea mamă şi-ar muri?!Ce-ai face tu şi cum ar fiDe-ai avea copii şi-ar muri?! Nu am, moarte, cu tine nimic.Eu nici măcar nu te urăsc.vei fi …

Continuă să citești Nu am, moarte, cu tine nimic – de Grigore Vieru

Sub paltin aici e răcoare. S-aud rândunele pe sus Cântând și jucându-se-n soare. Tăcută e valea-nflorită Și-un nor ca o pânz-aurită Se duce spre-Apus. Pădurea, pe culme, mai tace, Mai cântă cu freamăt încet; Iar uneori vârfu-și desface, Dând vântului loc să colinde. Un grangure puii-și deprinde Să cânte-n făget. Eu văd cum se urcă …

Continuă să citești În miezul verii – de George Coşbuc

Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Ploaia Sfântului Ilie Plouă!...Zi și noapte, plouă -Ploaie veche,Ploaie nouă,Ploaie-n rateCalculateDe cerescul cămătar,Și la termen, achitate -Să ne spele de păcateDupă noul calendar... Ploaia Sfântului IlieAbia stă...Și-ncepe iar!... Parcă-ar fi o păpădieCa barba Sfinției sale -Barbă fără-asemănare,Ce se spulberă-n spirale,Peste „România Mare”,Pe care Sfântul IlieAr fi luat-o cu chiriePentru... …

Continuă să citești Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu

Unor critici Voi, ce cătați defecte în scrierile meleȘi intonați fanfare când constatați în eleGreșeli, imagini slabe, cuvinte ce vă parLipsite de-armonie, erori chiar de tipar,Voi, care vă dați truda de-a șterge de pe lumeTot lucrul de o viață întreagă ș-al meu nume,De ce atâta râvnă ș-atâtea opintiriCa să aflați în mine a voastre însușiri? …

Continuă să citești Unor critici – de Vasile Alecsandri

Acesta nu este sfârşitul. Nu este nici măcar începutul sfârşitului. Probabil, este cel mult sfârşitul începutului. - Winston Churchill Vine o vremeCând trebuie să tragem sub noiO linie neagrăȘi să facem socoteala. Câteva momente când era să fim fericiți,Câteva momente când era să fim frumoși,Câteva momente când era să fim geniali.Ne-am întâlnit de câteva oriCu …

Continuă să citești Contabilitate – de Marin Sorescu