E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,poate chiar mâine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or să mai steevoioși, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne,-atâta soareo să mai fie-n lume după noi;cortegii de-anotimpuri și de ploi,cu păr din care șiruie răcoare... Și iarba asta o să mai răsară,iar luna tot așa o să se …


