Mama – de George Coşbuc

Mama

George Coşbuc

În vaduri ape repezi curg
Și vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară –
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.

…O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti –
– „Ce vezi?” întreab-o fată.
– „Nimic… Mi s-a părut aşa!”
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
„Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!”

Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat –
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!

Din volumul Fire de tort (1896)

Alte poezii de George Coșbuc.

Citește poezia Numai una – de George Coșbuc – (re)postată pe 21 ianuarie 2025;

Citește poezia Cetatea Neamțului – de George Coșbuc – (re)postată pe 27 decembrie 2024;

Citește articolul Decebal către popor – de George Coșbuc – (re)postat pe 15 decembrie 2024;

Citește poezia Scut și armă – George Coșbuc – (re)postată pe 10 decembrie 2024;

Citește poezia Toamna – de George Coșbuc – postată pe 29 noiembrie 2024;

Citește poezia Noapte de vară – de George Coșbuc – (re)postată pe 29 august 2024;

Citește poezia În miezul verii – de George Coșbuc – postată pe 6 august 2024;

Citește poezia În miezul verii – de George Coşbuc – postată pe 18 iulie 2024;

Citește poezia La Paşti – de George Coşbuc – (re)postată pe 3 mai 2024;

Citește poezia Vestitorii primăverii – de George Coșbuc – (re)postată pe 26 aprilie 2024;

Citește poezia Mama – de George Coşbuc – (re)postată pe 7 martie 2024;

Citește poezia Numai una – de George Coșbuc – (re)postată pe 4 ianuarie 2024;

Citește poezia Cetatea Neamțului – de George Coșbuc – postată pe 27 decembrie 2023;

Citește poezia Decebal către popor – de George Coșbuc- (re)postată pe 3 decembrie 203;

Citește poezia Scut și armă – George Coșbuc – (re)postată pe 19 octombrie 2023;

Citește poezia Noapte de vară – de George Coșbuc – postată pe 30 august 2023;

Citește poezia În miezul verii – de George Coșbuc – postată pe 28 iulie 2023;

Citește poezia La Paşti – de George Coşbuc – postată pe 18 aprilie 2023;

Citește poezia Vestitorii primăverii – de George Coșbuc – postată postată pe 9 aprilie 2023;

Citește poezia Sosirea rândunicii – de George Coșbuc – postată pe 7 aprilie 2023;

Citește poezia Mama – de George Coșbuc – (re)postată pe 5 martie 2023;

Citește și poezia Numai una – de George Coșbuc – (re)postată pe 8 ianuarie 2023;

Citește Poezii de iarnă și Crăciun – (re)postate pe 21 decembrie 2022;

Citește și poezia Cetatea Neamțului – de George Coșbuc – (re)postată pe 14 decembrie 2022;

Citește poezia Decebal către popor – de George Coșbuc – (re)postată pe 24 noiembrie 2022;

Citește poezia Scut și armă – George Coșbuc – postată pe 20 iunie 2022;

Citește poezia Mama – de George Coşbuc – (re)postată pe 6 martie 2022;

Citește poezia Numai una – de George Coșbuc – postată pe 20 noiembrie 2021;

Vezi și poezia Moartea lui Fulger – de George Coșbuc – postată pe 11 octombrie 2021;

Citește poezia Non omnis moriar٭ – de George Coșbuc – (re)postată pe 4 aprilie 2021;

Vezi și poezia Mama – de George Coşbuc – postată pe 8 martie 2021;

Vezi și poezia Decebal către popor – de George Coșbuc – postată pe 20 decembrie 2020;

Vezi și poezia Cetatea Neamțului – de George Coșbuc – postată pe 24 noiembrie 2020.

George Coșbuc împreună cu Ion Luca Caragiale 

George Coșbuc (născut la 20 septembrie 1866, Hordou, Ungaria Regală, Imperiul Austriac – decedat la 9 mai 1918, București, România) a fost un poet, critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare (culturalizare) a țăranilor, fiind un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima

__________________

Trupa Arhaic – Mama

Mama de George Cosbuc 

Mama – de George Coșbuc

Mama – de George Coșbuc

Mama – de George Coșbuc

Mama (romanţă de George Coşbuc şi Alexandru Corfescu)

Mama de George Coșbuc

Mama – de George Cosbuc (recită Nathalie Luca)

Anatol Mîrzenco – Mama – de George Coșbuc

Mama – George Coșbuc

8 gânduri despre “Mama – de George Coşbuc

  1. „Cu acul ne-a crescut biata mama. Și o dată n-am auzit-o plângându-se sau blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit sărăcuța de ea și a-nvățat singură să citească și să scrie ca să ne poată-nvăța și pe noi puțină carte. Că ce școli erau pe vremea aia? De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s-avem de toate.” – Nicolae Grigorescu (citat de Alexandru Vlahuță)

    Apreciază

  2. „Sunt romane care ar trebui să înceapă, ca și poveștile, cu un «A fost odată…». Căci o mamă aplecată asupra copilului ei e ca și un început de poveste, când o revezi, după ce a murit, și când tu însuți nu mai ești copil.” – Ionel Teodoreanu

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.