Noapte

Nemărginită bolt-a nopţii,
Deschide tainica ta carte
Şi-ascultă-mi glasul zbuciumării
Neputincioase şi deşarte.
Doar mila ta n-o să se stingă
Când două mâini tremurătoare
Îşi împreun’ nevolnicia
În chip de rugă şi iertare.

Azi ţintele de nestemate
Culege-le din cingătoare,
Căci ochii stelelor mă mustră,
Şi plânsul stelelor mă doare.
Azi orice picur de lumină
Din faţa ta îmbujorată
În ţintirimul larg al minţii
O cruce proaspătă-mi arată.

Le văd şireag… şi mă cutremur,
Şi fiecare clipă-mi pare
O fărmitură ce se smulge
Ca dintr-un cântec de pierzare.
Simt mintea dezgropându-şi morţii,
Căzând la fiecare groapă,
Şi jalea trecerii eterne
Mi-apasă plumbul pe pleoapă.

Când tu mi-aprinzi în mii de facle
Senina dragostei dovadă,
Înfiorându-se-n adâncuri,
Plâng ochii osândiţi să vadă.
Aducerea-aminte vine,
Şi din oglinda-i blestemată
Învie rostul celor duse…
Iar eu ascult ce-a fost odată…

O lume-şi desfăcea-nainte-mi
Comoara tainelor bogată,
Zvâcnea eternul ei cutremur
Sub tâmpla mea înfierbântată.
O patimă-mi robise ochii
Cu strălucirea ei păgână
Şi mă smulgea cu braţ de vifor
Din valul lumii de ţărână.

Simţeam fiorii-ndrăgostirii,
Măreaţa-mbrăţişare mută,
Când în amurg târziu de vară
Pământ şi boltă se sărută.
Şi-n smalţul pulberii de rouă,
Ce strălucea pe câmp, măruntă
Părea că firea-i hărăzeşte
Nădejdii mele dar de nuntă.

Eu mi-am zidit în nori altarul,
Şi inima, smerita roabă,
Îngenuncheată-n umilire,
Jertfea curata ei podoabă…
Azi nu mai este… Şi mă doare
Când vraja razelor senine
Aprinde-o candelă de veghe
Într-o biserică-n ruine…

Azi fulgerele mele-s stinse
Şi moarte-s zâmbetele toate
Şi nu va mai rodi nisipul
Din biata mea pustietate.
În lanţ de neguri şi uitare
Aş vrea amarul meu să-l ferec…
Nemărginită bolt-a nopţii,
Îmbracă-ţi haina de-ntunerec!

Aruncă vălul tău de umbră
Pe toate farmecele firii
Şi-ngroapă-n adâncimi de ape
Ispitele îndrăgostirii.
Pe scânteierile de rouă
Şi peste câmpul nins de floare,
O beznă grea, ca giulgiul morţii,
Să cearnă pace-adormitoare.

Când glasul tinereţii moarte
Şi-al viselor înfrigurate,
Rătăcitor, fără repaos,
La poarta sufletului bate,
Eu, învălit în întuneric,
Să-nchid zăvorul de la poartă,
Şi nici o stea să nu mai vadă
Singurătatea mea deşartă.

Alte poezii de Lucian Blaga.

Citește poezia Lacrimile – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 decembrie 2024;

Citește poezia Mirabila sămânţă – de Lucian Blaga – (re)postată pe 7 decembrie 2024;

Citește poezia Bunătate toamna – de Lucian Blaga – (re)postată pe 4 noiembrie 2024;

Citește poezia O toamnă va veni – de Lucian Blaga – (re)postată pe 18 septembrie 2024;

Citește poezia VARĂ – de Lucian Blaga – (re)postată pe 28 iulie 2024;

Citește poezia Belşug – de Lucian Blaga – postată pe 11 iulie 2024;

Citește poezia La cumpăna apelor – de Lucian Blaga – postată pe 31 mai 2024;

Citește poezia Dumbrava roşie – de Lucian Blaga – postată pe 22 aprilie 2024;

Citește poezia Noapte – de Lucian Blaga – postată pe 12 ianuarie 2024;

Citește poezia Lacrimile – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 decembrie 2023;

Citește poezia Mirabila sămânţă – de Lucian Blaga – postată pe 2 noiembrie 2023;

Citește poezia Bunătate toamna – de Lucian Blaga – (re)postată pe 21 octombrie 2023;

Citește poezia O toamnă va veni – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 septembrie 2023;

Citește poezia VARĂ – de Lucian Blaga – postată pe 2 iulie 2023;

Citește poezia Lacrimile – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 decembrie 2022;

Citește poezia Bunătate toamna – de Lucian Blaga – postată pe 1 noiembrie 2022;

Citește poezia O toamnă va veni – de Lucian Blaga – postată pe 14 septembrie 2022;

Citește poezia Lacrimile– de Lucian Blaga – postată pe 5 septembrie 2021.

Lucian Blaga (născut la 9 mai 1895, Lancrăm, Alba, România – decedat la 6 mai 1961, Cluj, România) a fost eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

Vezi și articolul PORTRET: Lucian Blaga – sufletul aflat în mută, seculară căutare de totdeauna – publicat pe Radio România Cultural.

Ascultă Vocea lui Lucian Blaga la Radio România Cultural (înregistrare din 1954).

Din 1948 și până în anul morții, 1961, Lucian Blaga nu și-a mai putut publica versurile și nimeni n-a mai tipărit, în toată această perioadă, vreun rând despre opera scriitorului. Deși pus la index, Lucian Blaga a fost înregistrat pe bandă de magnetofon în primăvara lui 1954 de către Pop Simion, fără a exista, însă, posibilitatea difuzării înregistrării la momentul respectiv. Banda s-a păstrat, Lucian Blaga putând fi ascultat şi astăzi cum recită din traducerile sale de poezie universală.

_________________________

Nicu Alifantis – Cântec de noapte (Versuri: Lucian Blaga)

Pietre-n cale, mereu pietre.
Nime-n beznă nu mă-ndreaptă.
Pan’la tine nici o piatră
nu mai vrea să-mi fie treaptă.

Pietre sunt și iarăși pietre.
Pe poteca mea de dor,
greu se lasă, greu se lasă
Dumnezeul pietrelor. 

Lung e drumul, ceasul lung.
Rogu-mă, mă rog întruna.
noaptea să-mi ajute luna
pân’la tine să ajung.„

Tatiana Stepa – Cântec în noapte – versuri Lucian Blaga

Florin Bogardo – Izvorul nopții (versuri de Lucian Blaga)

Nicu Alifantis și Iris – Această întâmplare simplă (poezia Risipei se deda Florarul, de Lucian Blaga)