Toamna – de Demostene Botez

Motto: Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. -  Edgar Allan Poe Toamna Toţi acei ce-ntreaga varăAu lucrat din zori în seară,Toamna au roade bogateAu şi fructe, şi bucate,Mere,Pere,În panere.PruneBuneŞi alune,Şi gutuiamărui,Cu puf galbenCa de pui.Şi tot felul de legume,De nu le mai ştii pe nume. Alte poezii de Demostene Botez. Citește poezia Amiază …

Continuă să citești Toamna – de Demostene Botez

Dans – de Nicolae Labiş

DANS Toamna îmi îneacă sufletul în fum ... Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, Tragică beţie, moale legănare ... Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi Braţele de aer ale clipei duse. Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs …

Continuă să citești Dans – de Nicolae Labiş

Toamna în parc – de George Topîrceanu

Motto: Toamnă dulce, toamnă cu frunzele toate flori. - George Topîrceanu Toamna în parc Cad grăbite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre. Prin lumina estompatăDe mătasa unui nor,Visătoare trece-o fatăC-un plutonier-major. Rumen de timiditateEl se uită-n jos posac.Ea striveşte foi uscateSub pantofii mici de lac. Şi-ntr-o fină discordanţăCu priveliştea sonoră,Merg aşa, …

Continuă să citești Toamna în parc – de George Topîrceanu

Toamna – de Gheorghe Tomozei

Toamna Suflete al meu, de copil,te duci şi tuca pasărea ce trecu,să mori în Nil?Şi tu, sânge, cu frigulce te muşcă mereumergi să mori poate-n Tigru,Eufratele meu? Alte poezii de Gheorghe Tomozei. Gheorghe Tomozei (născut la 29 aprilie 1936, București, decedat la 31 martie 1997, București) a fost un poet, un traducător și un eseist …

Continuă să citești Toamna – de Gheorghe Tomozei

Pe malul Oltului – de Ion Minulescu

Pe malul Oltului Pornind din Lotru spre Cornet, Şoseaua urcă-ncet... încet... Ţinându-se parcă de mână Cu linia ferată, O vecină, Ce-i pare totuşi o străină, Fiindcă nu seamănă cu ea, O biată bătrână şosea Banală - Dar naţională!... Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei, Proptindu-se doar în copacii ei... Urcă tăcută Şi timidă Ca o omidă... În …

Continuă să citești Pe malul Oltului – de Ion Minulescu

O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Motto: Înc-o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga O toamnă va veni O toamnă va veni cândva târziu, Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună de flori uscate de stâlpul alb de …

Continuă să citești O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Cântec de toamnă – de Paul Verlaine

Cântec de toamnă Al toamnei cânt, Viori de vânt Îl plâng topite Lovindu-mi lin Sufletul plin De corzi rănite. Decolorat Şi sugrumat Când ora bate, Plângând ascult La vremi de mult Îndepărtate. Şi-n vânt mă las În răul pas Care mă poartă Din loc în loc Acelaşi joc De frunză moartă. Alte poezii de Paul …

Continuă să citești Cântec de toamnă – de Paul Verlaine

Alaiul unui cerşetor – de Cezar Bolliac

Popor, faceţi loc! trece-un călător!Un sfeşnic înainte ş-un preot după dânsul;De săraci se duce un trist coşciug de lemn.Înfăşurat în trenţe, un corp este într-însul,Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. -Cei mari, vă plecaţi! trece-un cerşetor! Bogaţilor, loc! trece-un călător!Acel cerşetor care chiar ieri nu avea pâine,Clopotul răsună, că a ajuns la port:I-a încetat durerea …

Continuă să citești Alaiul unui cerşetor – de Cezar Bolliac

Septembrie – de Ted Hughes

Septembrie Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea: Nici un ceasornic nu numără clipele. Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează Timpul nu are relevanţă. Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate; La margine de pleoapă, o stea – Sub mătasea pielii, o mare – Ele ne spun că aici nu există timp. …

Continuă să citești Septembrie – de Ted Hughes

Septembrie – de Grigore Hagiu

Septembrie Când pomii dau a doua oară-n floare şi-şi trag mireasma parcă nu din lut ci chiar din frăgezimea de-nceput, adu prinos zeiţei născătoare. În simple meşteşuguri priceput, te-apleci pe nicovala purtătoare, îngândurare pe îngândurare, visându-ţi ziua-n care te-ai născut. Cum luna albă-n cer adânc sporind te-află cu capul către nord dormind, reamintindu-ţi golurile febrei, …

Continuă să citești Septembrie – de Grigore Hagiu