Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Poeții mari ai lumii Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul,Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați;Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunteDar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați. Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcateDe dragoste, de cântec, blândețe și lumină,Presară sori pe lume, trezesc din moarte doruri,Azvârle flori la viață și …
Continuă să citești Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol
„Scormonind adânc în noi, riscăm să dăm peste un necunoscut.” - Michelangelo Când un copac e smuls din rădăcină,Desprins de sevele ce-l înalţă,Ori se usucă, ori, în timp de vară,S-aprinde când e arşiţă haină. La fel şi biata-mi inimă străină,Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,Ce rău n-ar omorî-o fără …
Continuă să citești * * * – Michelangelo
Ce faci tu? Ce faci tu? de-atâta vreme N-am mai rătăcit prin crânguri, N-a-ncercat să te mai cheme Dorul ca să fim iar singuri?.... Haide, fii copil cuminte N-aştepta să vin la tine Să te fac cu rugăminte Să pricepi ce este bine. De-ai şti tu ce farmec dulce E sub teiul singuratic!... Vino, crângu-o …
Continuă să citești Ce faci tu? – de Ion Minulescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet IV - M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind - privirea mea-nsetată Se pierde-n …
Continuă să citești Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine – de Alexandru Vlahuță
Romanță „Pe aceeaşi ulicioară Bate luna în fereşti...” Mihai Eminescu De câte ori pe înserat În târgul mic te-am aşteptat, Când tremurând că n-o să vii Umblam pe străzile pustii?... Se însera – şi-n câte-o poartă Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcâm. Prin case albe, cu …
Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu
Viaţa noastră oscilează între două contradicţii: datoria de a spune adevărul şi necesitatea de a-l ascunde. - Tudor Arghezi BOIERII În țară, două soiuri de boieri Împart puterea între ele, Boieri de-o zi, boieri de ieri, Stăpânitorii vieții mele, Și unii, și-alții de pripas, Și nu le mai poți da de nas. Unii purced de la …
Continuă să citești BOIERII – de Tudor Arghezi
De-or trece anii... De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum" ş-un „nu ştiu ce". M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, „nu ştiu cum". De-aceea una-mi este mie De ar …
Continuă să citești De-or trece anii… – de Mihai Eminescu
Nor de vară Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă, Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină, Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină, Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă, Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi, Că azi un …
Continuă să citești Nor de vară – de Zaharia Stancu
O regulă te-ndeamnă să nu scrii Decât de bine despre vii, Că lucrurile judecate Trec pentru tine-ntre păcate. Porunca e să rabzi din greu, Că judecata-i a lui Dumnezeu. Tot regula te-ndeamnă să te porţi Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi. C-au apăsat, c-au prigonit Stăpânii timpului, trăit În plânsete şi suferinţă, Tu întăreşte-te-n credinţă …
Continuă să citești Viii şi morţii – de Tudor Arghezi
Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu,El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu.Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strigCă primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care morȘi tumultul de afară și uitarea tuturorȘi la …
Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu
Periegheze 