În miezul verii 

O fâşie nesfârşită
Dintr-o pânză pare calea,
Printre holde rătăcită.
Toată culmea-i adormită,
Toată valea.

Liniştea-i deplin stăpână
Peste câmpii arşi de soare,
Lunca-i goală: la fântână
E pustiu; şi nu se-ngână
Nicio boare.

Numai zumzetul de-albine,
Fără-ncepere şi-adaos,
Curge-ntruna, parcă vine
Din adâncul firii pline
De repaos.

Şi cât vezi în depărtare
Viu nimic nu se iveşte…
Iată însă, colo-n zare,
Mişcător un punct răsare
Şi tot creşte.

Poate-i vrun bătut de soartă
Care-aleargă pe câmpie
Într-atâta lume moartă!
Dor îl mână, griji îl poartă,
Domnul ştie!

Poţi acum să-l vezi mai bine:
E femeie, o sărmană,
Strâns la piept în scutec ţine
Un copil; şi-n sârg ea vine,
Vine-n goană.

De călduri dogoritoare,
Foc aprins îi arde chipul;
Un cuptor e roşul soare,
Şi cărbune sub picioare
E nisipul.

Când ajunge la fântână,
Jos pe-o pajişte săracă
Pune-odorul ei. Din mână
Saltă cumpăna bătrână
Şi se pleacă.

Scârţâind, din nou ea creşte.
Mama toarnă cu tot zorul
Apă-n pumni, şi se grăbeşte
La copil şi-i răcoreşte
Obrăjorul.

Bea apoi şi ea pe fugă.
Merge iarăşi după asta
La copil şi-i dă să sugă;
Frânt-apoi, pe-o buturugă
Stă nevasta.

Şi e linişte pe dealuri
Ca-ntr-o mănăstire arsă;
Dorm şi-arinii de pe maluri
Şi căldura valuri-valuri
Se revarsă.

Nici un nor văzduhul n-are
Foc sub el să mai ascunză;
Nici o pasăre prin zare,
Nu se mişcă-n lumea mare
Nici o frunză.

Singur vântul, colo, iată.
Adormise la răcoare
Sub o salcie plecată –
Somnuros în sus el cată
Către soare.

Mai e mult! Şi ca să-i fie
Scurtă vremea, până pleacă,
El se uită pe câmpie,
Fluieră şi nu mai ştie
Ce să facă.

Dar deodată se opreşte:
Peste ochi îşi pune-o mână
Şi zâmbind copilăreşte
Curios şi lung priveşte
Spre fântână!

Din volumul Fire de tort (1896).

Alte poezii de George Coșbuc.

Citește poezia În miezul verii – de George Coşbuc – postată pe 18 iulie 2024;

Citește poezia La Paşti – de George Coşbuc – (re)postată pe 3 mai 2024;

Citește poezia Vestitorii primăverii – de George Coșbuc – (re)postată pe 26 aprilie 2024;

Citește poezia Mama – de George Coşbuc – (re)postată pe 7 martie 2024;

Citește poezia Numai una – de George Coșbuc – (re)postată pe 4 ianuarie 2024;

Citește poezia Cetatea Neamțului – de George Coșbuc – postată pe 27 decembrie 2023;

Citește poezia Decebal către popor – de George Coșbuc- (re)postată pe 3 decembrie 203;

Citește poezia Scut și armă – George Coșbuc – (re)postată pe 19 octombrie 2023;

Citește poezia Noapte de vară – de George Coșbuc – postată pe 30 august 2023;

Citește poezia În miezul verii – de George Coșbuc – postată pe 28 iulie 2023;

Citește poezia La Paşti – de George Coşbuc – postată pe 18 aprilie 2023;

Citește poezia Vestitorii primăverii – de George Coșbuc – postată postată pe 9 aprilie 2023;

Citește poezia Sosirea rândunicii – de George Coșbuc – postată pe 7 aprilie 2023;

Citește poezia Mama – de George Coșbuc – (re)postată pe 5 martie 2023;

Citește și poezia Numai una – de George Coșbuc – (re)postată pe 8 ianuarie 2023;

Citește Poezii de iarnă și Crăciun – (re)postate pe 21 decembrie 2022;

Citește și poezia Cetatea Neamțului – de George Coșbuc – (re)postată pe 14 decembrie 2022;

Citește poezia Decebal către popor – de George Coșbuc – (re)postată pe 24 noiembrie 2022;

Citește poezia Scut și armă – George Coșbuc – postată pe 20 iunie 2022;

Citește poezia Mama – de George Coșbuc – (re)postată pe 6 martie 2022;

Vezi și poezia Moartea lui Fulger – de George Coșbuc – postată pe 11 octombrie 2021;

Citește poezia Non omnis moriar٭ – de George Coșbuc – (re)postată pe 4 aprilie 2021;

Vezi și poezia Mama – de George Coșbuc – postată pe 8 martie 2021;

Vezi și poezia Decebal către popor – de George Coșbuc – postată pe 20 decembrie 2020;

Vezi și poezia Cetatea Neamțului – de George Coșbuc – (re)postată pe 24 noiembrie 2020.

George Coșbuc (născut la 20 septembrie 1866, Hordou, Ungaria Regală, Imperiul Austriac – decedat la 9 mai 1918, București, România) a fost un poet, critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare (culturalizare) a țăranilor, fiind un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima.

A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

______________________

---

APLAUZE PENTRU POET – 2021, GEORGE COȘBUC (poezii : Poetul, Iarna pe uliță, Noapte de vară, Vestitorii primăverii; recită actorii Emilia Popescu, András Istvan Demeter, Alex Ștefănescu)

George Coșbuc – În miezul verii

A venit un lup din crâng – de George Coșbuc – cântă Tudor Gheorghe

MIEZUL VERII – de George Coșbuc

https://www.youtube.com/watch?v=bd5Hu-qy8L8

Pe lângă boi – cântă Gheorghe Sărac (versuri de George Coșbuc)

Rugămintea din urmă de George Coșbuc

Trei, Doamne, și toți trei – de George Coșbuc

Trei, Doamne, și toți trei de George Coșbuc (melodie II)