Purtând pe trup înfiptă ghearăȘi-n suflet drojdii de venin,De zece ori sărmana țară,Rămasa-n voie la străin,D-abia putând să mai respire,Mereu lovită de călăi -De ce te plângi c-a-ta peireÎți vine de la fii tăi?O nu și nu, iubito mamă!Acei ce roabă te-au trădatPrin furtișag români se cheamă,Mânjind un nume uzurpat! Trecut-au vagabonde gloatePrin ospătosul tău …
Continuă să citești La România – de Bogdan Petriceicu Hasdeu



