Iuţindu-şi caii către sat Un ţăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Nişte lemne. Tam-nisam, din goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea şchiopăta, se poticnea stângace. Ca o răgace. Avea pantofi şi fuste veştejite Şi parc-ar fi avut şi copite. Parcă avea un beteşug. Parcă …

