Prea târziu – de Virgil Carianopol

Prea târziu Eram singur. Cineva de-afarămi-a bătut în uşă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din aşternuturi,ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradăglasul său de aur şi de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare,a privit la chipul meu zbârcit,apoi lung la părul alb ca …

Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol