Îl însoţeşti timid sub clar de lună, iar lupul singuratic te îmbie să uiţi de blana-i deasă, cenuşie, şi să-i alini a sângelui furtună. Să-ţi aminteşti doar chipul lui din anul în care v-aţi iubit lângă izvoare, el, tânăr şi frumos, tu, răpitoare, el, vântul ce adie, tu, oceanul. La marginea pădurii, pe o stâncă, …

Continuă să citești Poemul lupului singuratic – de Daniel Vişan-Dimitriu