Egloga* destinului tragic Poporul meu contemplativ A fost belit în mod festiv. Să ştie chiar de la-nceput Pe mâna cui a încăput Şi să n-aştepte ani mai buni De la marmita cu minuni. Că el, oricum, din post în post, E învăţat s-o ducă prost Şi hărăzit să fie trist... M-apucă plânsul, deci exist! Eglogă,  …

Continuă să citești Egloga destinului tragic – de George Țărnea