În fiecare zi – de Romulus Vulpescu

În fiecare zi ne batem jocDe păsări, de iubire și de mareȘi nu băgăm de seamă că, în locRămâne un deșert de disperare. Ne amăgește lenea unui visPe care-l anulăm cu-o șovăireNe reculegem într-un cerc închisCe nu permite ochilor s-admire. Ne răsucim pe-un așternut posacÎnsingurați în doi, din lașitateMințindu-ne cu guri care prefacÎn zgură sărutările …

Continuă să citești În fiecare zi – de Romulus Vulpescu

Spovedanie – de Ion Minulescu

Spovedanie Mă doare amintirea tinereţii Când fetele de-o vârstă cu băieţii, Deşi păreau doar nişte banale jucării - Păpuşi de sexe diferite - Simţind imboldul unor demonice ispite, Puneau la cale pentru viitor Romanticele lor căsătorii - Uzine pentru fabricat copii - Secret furat de la părinţii lor!... Mă doare tinereţea mea de ieri, Cu …

Continuă să citești Spovedanie – de Ion Minulescu

Homo homini lupus ​- de Alexandru Vlahuță

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Homo homini lupus Zadarnic! – Lupta se-ntețește,Și nu-i alegere de armă.Sub pumnul grosolan al forțeiDreptatea celui slab se sfarmă. Durerile vin tot mai multe,Mai mari și mai adânc simțite.De …

Continuă să citești Homo homini lupus ​- de Alexandru Vlahuță

Vezi, viață… de Radu Gyr

Motto: „Înfrânt nu ești atunci când sângeri,              nici ochii când în lacrimi ți-s.              Adevăratele înfrângeri,              sunt renunțările la vis.” –  (Îndemn la luptă - Radu Gyr) Vezi, viață… de Radu Gyr Vezi, Viață? Eu încă mai trăiescși încă-ți …

Continuă să citești Vezi, viață… de Radu Gyr

Un om pentru eternitate: ALEXANDRU IOAN CUZA

  Moto: «Biserica zice: „Deşertăciunea deşertăciunelor, totul este deşertăciune”! Ei bine, îmi permit a zice cum că acest mare adevăr îşi are şi excepţia sa. Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari care sunt nepieritoare.» - Mihail Kogălniceanu, la înmormântarea lui Alexandru Ioan Cuza (Ruginoasa, 29 mai 1873). Să nu-i …

Continuă să citești Un om pentru eternitate: ALEXANDRU IOAN CUZA

Cetatea SOROCA și iubirea de moșie a ultimului său „pârcălab”: Nicolae BULAT!

Nicolae Bulat: „Unii îmi spun că sunt cel mai bun istoric din Soroca. Le răspund că sunt un foarte bun cercetător al ținutului natal.” Vara anului 2012 ne-a purtat pașii într-o nouă călătorie pe urmele faptelor de vitejie ale strămoșilor români. Într-o excursie de mai multe zile, care ne-a dus prin Republica Moldova, din nordul …

Continuă să citești Cetatea SOROCA și iubirea de moșie a ultimului său „pârcălab”: Nicolae BULAT!

REVELAȚIE – de Mircea Micu

Revelație Există, mai există, chiar există În lumea asta tragică și tristă O fată cu alura de artistă Ce-și tamponează nasul c-o batistă. Ea vine cu metroul și zâmbește Elastică și suplă ca un pește Și ochiul meu retina și-o mărește Și mă închin, zicând: „Doamne ferește!” De unde vine și încotro se duce, Purtând …

Continuă să citești REVELAȚIE – de Mircea Micu

N-am nimic decât inima – de Tudor Arghezi

Poezia este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur şi al bătrânilor, peste durere, dezamăgire şi suferinţă. - Tudor Arghezi N-am nimic decât inima N-am nimic decât inima: Ţi-o dau. Am un bordei în pădure, cu căprioare: Te primesc în el. Am un pat de frunze: Te învelesc în el. N-am bijuterii de …

Continuă să citești N-am nimic decât inima – de Tudor Arghezi

Balada corbilor – de George Topîrceanu

Balada corbilor de George Topîrceanu Posomorâți, cu gheara lungă,Cu pliscuri negre de oțel,Ne-am înfruptat cât să ne-ajungăDin prânzul marelui Măcel.Cu patrioții la paradă,Amestecați printre eroi,De-a valma coborâm în stradă, —Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia,Când stau întorși spre bolta cruntăCei logodiți cu veșniciaSub ploaia rece și măruntă;Când moartea seceră flămândăFăcând …

Continuă să citești Balada corbilor – de George Topîrceanu

Sunt tânăr, Doamnă… – de Mircea Dinescu

Sunt tânăr, Doamnă... de Mircea Dinescu Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aş putea întoarce copilul care-am fost când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge. Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul ca să pricep căderea din somn spre echilibru, dar bulgări de …

Continuă să citești Sunt tânăr, Doamnă… – de Mircea Dinescu