Septembrie cu roze

Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt
Cădelniţări de smirnă îngemănate’n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie
În parcul plin de urne şi de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfinţit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle şi opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze şi urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale şi mai îndepărtate…

Surâsurile noastre iluminând uşor
Sunt roze-ntârziate pe frunzele ce mor;
În parcul plin odată de largi apoteoze
Surâsurile noastre sunt ultimile roze…

Alte poezii de Victor Eftimiu.

Citește poezia Crizanteme – de Victor Eftimiu – postată pe 28 octombrie 2022.

Victor Eftimiu (născut la 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Korçë, Albania – decedat la 27 noiembrie 1972, București) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine macedoromână, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică.

Citește și articolul Victor Eftimiu, cel mai jucat autor în anii ‘30

_________________________________

Victor Eftimiu – Odă limbei române (în lectura autorului)

Marea – Victor Eftimiu | Cele mai frumoase poezii

Victor Eftimiu – Din Poemele singurătăţii, Cântec din Macedonia – Crizanteme

Crizanteme – Victor Eftimiu

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare …
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare …

Constantin Codrescu recită Cântecul milei de Victor Eftimiu | 2018