Noapte de vară

… Lacul tremură în roate,
Formele treptat învie:
Phoebe tremură pe toate
Răsărirea ei târzie …

Ce artist, ce geniu faur
Smulse clipei trecătoare
Luna, idolul de aur
Al perechilor în floare?

Ca o sufletească mană
Zboară străluciri sub astre, –
Dar în van aștern sub pană
Visul nopților albastre –

De rămâi viața toată
Singură, urând iubirea,
N-ai să înțelegi vreodată
Cât e de frumoasă firea…

Convorbiri literare, LIV, nr. 4, aprilie 1922.

Alte poezii de Panait Cerna.

Panait Cerna, pe numele său de naştere Stanciof, de origine bulgară, (născut pe 25 septembrie 1881, Cerna, judeţul Tulcea – decedat pe 26 martie 1913, Leipzig) a fost un poet intimist, romantic minor sau tradiţionalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu, precum şi filosof, critic literar şi traducător. Vorbitor nativ al limbii bulgare, Cerna a scris cu toate acestea în română şi a dezvoltat un stil tradiţionalist, care a fost legat de clasicism şi neoclasicism.

Panait Cerna