Plouă…

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, — plouă.

În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, — te udă.

Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel — a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură…

George Topîrceanu (născut la 20 martie 1886 în București – decedat la 7 mai 1937 în Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

Vezi alte poezii POSTUME de George Topîrceanu.

Alte poezii de Topîrceanu.

Sursa foto copertă

George Topîrceanu – Balada unui greier mic

George Topîrceanu – Balada unui greier mic (cântă Mihai Constantinescu)