Motto: Nimeni nu a murit datorită expunerii timp îndelungat la educaţie. – Robert M. Hensel
Scurt pe doi și 1/4: În prima parte a acestui articol am încercat să facilitez accesul spre unele momente interesante de la începuturile profesionale ale tinerei speranțe a reformismului educațional românesc, precum și câteva din aspirațiile tinerești ale acesteia.
În cea de a doua parte am încercat să descâlcim și alte ițe ale existenței duplicitare a d-rei profesoare Tunegaru, urmărind înfrigurați cum prindeau contur unele din ideile sale reformatoare pe nisipul fierbinte al unei tranziții infinite spre… nicăieri.
Deşi ea dreptate-împarte / Folosea programa-n carte!
Vrem nu vrem, trebuie să constatăm că d-ra profesoară Tunegaru ACŢIONEAZĂ CU DUBLĂ MĂSURĂ! Pentru că una zice la lume (că nu respectă programele, că sunt prea mici copiii care-i sunt încredinţaţi spre educare pentru a le face cunoştinţă cu alde Caragiale, Slavici, Eminescu, Creangă etc.) şi alta face (când tace)! Iar cele două atitudini antagonice ale aceleiaşi fiinţe sunt precum soarele şi luna, plusul cu minusul, ziua cu noaptea, Ianus bifrons…
Pe lângă activităţile publice, dedicate complinirii rolului social pe care şi l-a asumat cu atâta devoţiune, d-ra Tunegaru este şi o prolifică autoare de… auxiliare pentru elevii de gimnaziu! Şi nu numai! Pentru că dânsa se preocupă şi de cei care trebuie să pregătească/susţină examenul naţional de bacalaureat!
Cum să rămână copiii fără asemenea preţioase auxiliare, singurele care le pot asigura reuşita deplină la aceste examene!? Vrei să obţii nota maximă la Evaluare naţională/Bac, achiziţionează cărţile profesoarei Cristina TUNEGARU! Şi nu ai să regreţi!
Critică dânsa public sistemul educaţional învechit, dar profită la greu de generoasele sale lacune şi… portiţe! Pe care le foloseşte în interes propriu de ţi-e mai mare dragul! Despre asta nu a zis nici pâs în tot ce a compus cu referire la starea jalnică a învăţământului naţional. Vorba aia, tace şi le face!
Este normal să vă întrebaţi şi ce-i cu asta!? Nu are dreptul să-şi valorifice talentul şi calităţile, punându-le în slujba formării generaţiilor aflate pe băncile şcolii!? Că doar asta este misiunea oricărui dascăl dedicat! Desigur că… da! Numai că dânsa vrea şi-n căruţă, şi-n teleguţă! Vrea şi călare şi pe jos! Şi pe drum şi pe lângă drum!
Numai în acest an (2017, n. n.), d-ra Tunegaru Magda-Cristina a rezemat în rafturile librăriilor (inclusiv cele electronice) trei asemenea titluri de cărţi – auxiliare:
1. Gramatica prin teste-grilă cu rezolvare completă şi argumentată, clasele V-VIII. Liceu[18] Carte publicată în 2017 la Editura Carminis din Piteşti, (având 236 de pagini, la preţul de 20 de lei).
2. Zece paşi pentru nota 10 la Evaluarea Naţională 2017[19]. Apărută în 2017 la Editura ANDREAS, 160 de pagini, la preţul de 11 lei (redus de la 16 lei).
În descrierea cărţii se precizează că: aceasta cuprinde rezolvări complete pentru anii 2013, 2014, 2015, 2016, iar programa de examen este pe înţelesul… clientului; că în vederea unei pregătiri complete „culegerea oferă suportul teoretic, modele de rezolvări, sugestii şi recomandări, toate ordonate în 10 paşi simpli, care vă pot asigura succesul la acest examen dificil”; textele alese pentru aceste teste rezolvate „sunt de dificultate medie şi sporită, tocmai pentru a răspunde necesităţii de aprofundare a interpretării textului literar. Tematica este diversă şi sunt incluse cele trei genuri literare.”
3. Auxiliarul EVALUARE NAŢIONALĂ Limba şi literatura română clasa 8 Iniţiere. A apărut în 2017 la Editura PARALELA 45, 200 de pagini, preţ 19 lei (iniţial a costat 20 lei)
Ca să alunge duhurile rele, atrase în stoluri dese de declaraţiile războinice ale autoarei (cum că dânsa nu respectă programele/ manualele şcolare, că elevii sunt prea mici pentru… etc.), vorbe care au ajuns şi la urechile potenţialilor beneficiari ai generoaselor sale oferte editoriale (copii, părinţi etc.), chiar pe copertă a consemnat cu rigoare dăscălească: „Lucrare elaborată şi conformitate cu programa şcolară în vigoare”!
Iar în descrierea cărţii s-a precizat: „Evaluarea Naţională 2017. Limba şi literatura română” este ghidul complet al pregătirii examenului de evaluare naţională pentru proba de limba şi literatura română, fiind în concordanţă cu toate manualele alternative aprobate de M.E.N.C.Ş. Ghidul parcurge integral conţinuturile cuprinse în programa şcolară în vigoare pentru examenul de evaluare naţională, cu respectarea competenţelor de evaluat. Lucrarea cuprinde: – Programa şcolară la limba şi literatura română pentru Evaluarea Naţională 2017 – Noţiuni teoretice de bază despre tipurile de text (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ), însoţite de aplicaţii…” [20].
Asta da rigoare, atunci când interesul pecuniar personal o cere! Chiar dacă-i vorba tot de destinul „micilor noştri prinţi”!
„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris… Eşti ca vioara singură ce cântă… Carte iubită, fără de folos, Tu nu răspunzi la nici o întrebare” (Tudor Arghezi, Ex Libris).
O adresă pentru neuitare – http://cristina.isteaching.com/
Să recapitulăm: d-ra Tunegaru duce un război nemilos cu scriitorii clasici şi cu programele şcolare care-i promovează (trebuie precizat că noile programe pentru gimnaziu fac o breşă considerabilă în abordarea literaturii), asezonat cu declaraţii precum: „Ce resorturi interioare, ce experienţă îl leagă pe un copil de 14 ani de «Baltagul» lui Sadoveanu, de «Dorinţa» lui Eminescu sau «Budulea Taichii» lui Slavici?! Alegerea fiecărui text din manual trebuie să ţină seama de vârsta şi de experienţa de viaţă a unui copil. Manualele se fixează obsesiv pe autorii români clasici, în virtutea ideii de a crea o cultură românească solidă pentru micii noştri prinţi.”
„Eminescu e fascinant, dar nu e pentru copiii de 11 ani. Întâlnirea cu Eminescu trebuie pregătită atent, în mulţi ani de lecturi. … ora de curs nu este despre mine, ci pentru elevii mei, care abia citesc, adesea din vina «dascălilor» cu mare iubire de autori clasici pe care îi predau prin comentarii.”
Să nu uităm nici aserţiunea citată anterior, referitoare la lipsa „de responsabilitate, de măsură, de simţul realităţii” a acelor adulţi care le cer copiilor „să citească, să comenteze poezii despre moarte, regrete şi bătrâneţe, iubiri pierdute sau imaginare… despre copilării ideale petrecute în fân, cireşi…”
D-ra Tunegaru are o pagină adresată copiilor din gimnaziu, în care profesoara de limba română promovează „lecturi suplimentare interesante, abordarea materiei greoaie într-o limbă mai simplă, mijloace de învăţare, teste de pregătire şi evaluare care să te ajute să devii cel mai bun la română.” Curioşilor li se pretinde să răsfoiască postările care sunt în structura site-ului, unde vor găsi „o idee, sugestii, sprijin pentru acea aparent adormitoare disciplină de la şcoală…”
Introduce categoria Lectura suplimentară cu următorul îndemn, evident manipulator: „Dacă vrei să citeşti şi îţi displac textele din programa de la şcoală – pentru că sunt plicticoase şi par să nu ţi se potrivească – poţi urmări listele de lectură pe care le afişez în această categorie. Sunt cărţi foarte dragi mie care m-au marcat, prin ideile, conţinutul şi starea pe care mi-au produs-o. De aceea, cred ca, în listele mele, vei găsi propuneri interesante, cărţi care te vor purta într-o altă lume posibilă şi-ţi vor elibera imaginaţia. Le recomand cu drag şi căldură, fiind convinsă că nu vor dezamăgi.”
Din literatura română recomandă spre lectură 23 de autori/titluri, printre care: Gabriela Adameşteanu – Dimineaţă pierdută; Eugen Barbu – Groapa, Principele; Nicolae Breban – Bunavestire; Mircea Eliade – Maitreyi; Anton Holban – Ioana, Jocurile Daniei, O moarte care nu dovedeşte nimic; Ştefan Bănulescu – Cartea milionarului ş. a.; iar din literatura străină recomandă: Gunther Grass, Toba de tinichea, Decojind ceapa; Miguel de Cervantes, Don Quijote; Dostoievski – Crimă şi pedeapsă, Adolescentul; J.D. Salinger – De veghe în lanul de secară; Dostoievski – Idiotul; Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singurătate; Denis Diderot – Călugăriţa, Nepotul lui Rameau; Gogol, Suflete moarte; Shakespeare – McBeth; Gabriel Garcia Marquez – Toamna patriarhului; Thomas Mann – Casa Buddenbrook; Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray; D.H. Lawrence – Fii şi îndrăgostiţi; Albert Camus – Ciuma etc. Cărţi una şi una, despre care ea însăşi scrie că le-a descoperit mult mai târziu… care-i conduc pe copii în problematica unor lumi şi vremi străine (ev mediu, iluminism, secolul romantismului etc.). literatură greu de asimilat, dacă tot invocă d-ra rolul formativ al textului literar.
Cu recenzia înainte, să formăm copii cu minte!
La recenzie cărţi, recenzează spectacolul Romeo şi Julieta, prezentat la teatrul Masca. Hai la vizionare: „Punerea în scenă a acestei piese la teatrul Masca este inedită, remarcabilă din două evidente şi importante motive. În primul rând, actorii nu rostesc textul greoi al piesei, scenele fiind construite prin dans, cântec, gesturi. Sunt atât de puţine cuvintele pe care le spun personajele încât am putea cuprinde toate replicile într-o singură pagină. În al doilea rând, personajele sunt robotizate…. Semnificativă şi atât de bine realizată este şi scena în care Julieta adoarme, în mijlocul scenei, părinţii o descoperă, apoi Paris şi Romeo. Interpretarea lui Romeo este minunată acum, căci el nu vrea decât să o admire pe iubita lui, însă celălalt îl atacă. Se întoarce către el, în numeroase rânduri. Lupta dintre ei este realizată in acelaşi stil ca şi cele anterioare, însă atmosfera e tragică acum.” Emoţionant, nu!? Mai ales pentru un copil de 11-15 ani! Iubire, moarte, dans, lupte cât cuprinde!
Printre altele, mai recenzează Indiferenţii, de Alberto Moravia: „Romanul pune în lumină relaţiile goale de sens dintre oameni aparent apropiaţi. E vorba despre mama şi cei doi copii, Carla şi Michele. Leo este amantul pe care mama îl ascunde, dar relaţia celor doi nu le-a scăpat copiilor. Bărbatul pare un apropiat al familiei şi al copiilor, însă încă din primele pagini ale romanului, Leo este interesat de Carla, fata de 24 de ani, nemăritată, care vede lumea prin ochii unui nihilist…. Carla este prima victimă, deoarece fata va acţiona aproape din inerţie, mecanic, fără să conştientizeze sau refuzând să conştientizeze gravitatea faptelor sale. Ea se va lansa într-o aventură amoroasă pe care o consideră riscantă, într-un context profund patriarhal al romanului, dar o aventură necesară, ca un sacrificiu total, o moarte, un sfârşit dincolo de care trebuie să fie un nou început.”. Pare un subiect mai apropiat de vârsta copiilor invitaţi să-i bată la poarta site-ului, aşa-i!?
I-a atras atenţia şi romanul Silja, al scriitorului finlandez Frans Eemil Sillanpaa. Pe care-l rezolvă din prima: „Textul începe cu imaginea Siljei pe patul de moarte şi se încheie cu revenirea la aceasta, respectiv cu moartea tragică a fetei şi a unei familii. Aşa cum am sugerat anterior, subiectul romanului vizează schimbarea petrecută în sânul țăranilor o dată cu izbucnirea primului război mondial, destrămarea unor familii. Autorul oferă o consolare filozofică pentru dispariţia ultimului vlăstar al unei familii, întrebând retoric dacă nu ne tragem cu toţii din acelaşi mare arbore genealogic şi atunci dispariţia unor viţe ale acestui arbore ar fi neînsemnată, am înţelege”. Hai că asta pare mai omenească, mor toţi mai spre sfârşitul romanului… dacă mai afli şi sfârşitul recenziei, te-ai vindecat de lectură, indiferent de vârstă: „Silja este o lectură facilă care nu impresionează foarte mult, dar te poţi regăsi printre personaje. Măiestria autorului se vede în construcția descrierilor şi în limbaj. Silja te întristează şi te pune pe gânduri”. Cred că-i ultimul roman printre personajele căruia ţi-ai dori să te regăseşti, aflând din start că toate au… mierlit-o! Sper că s-a prins de asta şi recenzoarea!
Intrigat, continui să sap şi găsesc o altă recenzie: Oraşul şi stâlpul, de Gore Vidal. Recenzie care-mi pune capac din prima, realizând că este o alegere/ recomandare conformă cu toată zbaterea publică a tinerei profesoare: „Romanul urmăreşte evoluţia amoroasă a lui Jim, începând cu prima idilă adolescentină, când partenerul băiatului este Bob Ford, prietenul cu un an mai mare. În Postfaţa romanului, autorul precizează că, în opinia sa, oamenii sunt bisexuali de la natură, iar mediul, ocaziile şi obiceiurile duc în cele din urmă (şi în mod misterios) la preferinţe sexuale, însă cartea sa nu susţine tocmai acest lucru, la o analiză atentă”. Recenzoarea noastră conchide optimist: „Lumea homosexualilor este, în acest roman, una a alienaţilor, a oamenilor care nu-şi găsesc un sens, o familie, fiind mereu măcinaţi de căutarea naturii lor, principala cauză fiind acest cerc vicios amintit anterior. Jim e ca un tigru închis la zoo care primeşte pietre în cap de la copii şi mârâie şi e agresiv când îi vede. Mârâitul lui îi cauzează alte pietre în cap. Se poate scăpa din acest mediu nociv?” Aceasta-i întrebarea căreia trebuie să-i răspundă minorii chestionaţi de profă!
Chiar c-am devenit curios despre alte propuneri formative ale d-rei profesoare: Familia lui Pascal Duarte, de Camilo Jose Cela. Pe care d-ra Tunegaru ni-l explică astfel: „Scris în aceeaşi tonalitate cu Un veac de singurătate al lui Marquez, Familia lui Pascual Duarte, este un exerciţiu reuşit de roman care surprinde adevărul unui criminal şi justificarea faptelor sale reprobabile. Cunoaştem perspectiva lui Pascual asupra evenimentelor şi ne lăsăm aproape emoționaţi de trăirile sale, în aceeaşi măsură în care suntem îngroziţi. La final, Pascual este plâns, ni se face milă de acest om care nu a vrut decât să trăiască fără ura celorlalţi şi fără ura din sufletul său”. Asta da experienţă de viaţă pentru nişte prinţi de 11-12 ani! Care este şi mai bine pregătit pentru viaţă dacă află şi că: „Două sunt subiectele acestui roman: pe de o parte, este vorba despre viaţa surpinzătoare, nefericită a unui om care trăieşte într-o lume aproape sălbatică şi devine, la rândul său, sălbatic. Pe de altă parte, esenţiale sunt gândurile, stările condamnatului, înaintea morţii, regretele şi remuşcările sale, suferinţa de a fi făcut fapte îngrozitoare.” Cu asta am umplut ghiozdanul elevului cu încă o experienţă… îngrozitoare! Să ştie şi el care-i diferenţa dintre vorbe şi fapte, că dincolo de gardul vopsit de d-na profesoară se pot afla ditamai leoparzii! Chiar, cum s-or simţi copiii care-i sunt elevi, realizând diferenţa dintre intenţiile/ declaraţiile publice ale d-rei profesoare şi materialele literare postate pe site-ul acesteia!?
Şi ultima sa recenzie, din acelaşi registru morbid, Peştişorul de aur, de J.M.G. Le Clezio. „Romanul are în centru copilăria şi tinereţea unei tinere africane, Laila. După ce este răpită şi apoi vândută la numai şapte ani, fetiţa ajunge în casa celei pe care o va numi bunica sa, Lalla Asma, o evreică spaniolă. Anii pe care îi petrece aici, ajutând-o pe bătrână şi primind lecţii de la aceasta o vor ajuta mai târziu în toate împrejurările prin care trece. Abel, fiul Lallei Asma şi Zohra, soţia acestuia o jignesc pe Laila, o agresează cu orice prilej. … Se împrieteneşte cu Houriya, o tânără care a fugit de şoţul ei şi s-a refugiat în casa mereu deschisă a acelor femei, pe care Laila le numeşte prinţese. Laila va învăţa să fure şi face aceasta din plăcere, dintr-o dorinţă de a avea libertate totală, libertate pe care nu a avut-o nicicând, în casa Lallei Asma. Doar Houriya este leacul ei petru singurătate, căldura maternă, pe care nu a avut-o decât alături de Lalla Asma. Însă, prietena ei trebuie să plece, după ce Laila este drogată şi agresată de un bărbat pe care Houriya îl cunoaşte. Aceasta este a doua tentativă a unui bărbat de a o avea pe Laila, cu forţa. De fiecare dată, fata se apără cu disperare şi cu o forţă incredibilă. … Peştişorul de aur este o lectură lejeră, intensă, o lectură despre transformarea şi maturizarea individului, dar şi despre o lume altădată naivă, ai căror oameni suferă din pricina brutalităţii celorlalţi. Un roman despre înstrăinare şi încercarea de a găsi un loc cald, o familie, un nume, o identitate, într-o lume lipsită de bunătate.”
După asemenea lecturi… formatoare, mai că nu trebuie să-ţi trimiţi copiii la şcoală!
Aici l-aş invita pe dl Nicolae Manolescu să afle care-i profilul profesional al d-rei profesoare. Şi să realizeze măsura în care se poate observa cu ochiul liber, de la mare distanţă, relaţia dintre vopseaua de pe gard şi ceea ce este dincolo de el!
Ce-am avut şi ce-am pierdut / Înc-un pic şi… vă salut!
La secţiunea Compuneri, exemplifică genurile literare tot prin asemenea exemple.
Genul liric este susţinut, printre altele, de astfel de lecturi:
– Lacul de Mihai Eminescu pentru cerinţa Exprimarea opiniei despre titlul poeziei: „Tema poeziei o constituie iubirea, iar ipostaza eului liric este aceea a îndrăgostitului. Mişcarea bărcii care creează „cercuri albe” este halucinantă şi îndeamnă la imaginare. … lacul este spaţiul care nu numai permite împlinirea prin iubire, ci invită la reverie. Revenind la planul realităţii, eul poetic constată cu tristeţe că suferinţa este zadarnică. În concluzie, consider că titlul poeziei evidenţiază elementul din natură care exercită o fascinaţie incredibilă asupra instanţei lirice”.
– Ghimpii de Lucian Blaga – Argumentare gen liric: „Esenţială este metafora din primele două strofe, a ghimpilor. Această idee poetică esențială în descifrarea mesajului poeziei aduce în prim plan o perspectivă filosofică asupra vieţii. Adultul care trece prin numeroase experienţe învaţă că cea mai mare bogăţie a sa este aceea de a se putea bucura de lucrurile simple, de a putea avea naivitatea şi candoarea copilului care speră, necunoscând lumea, că şi ghimpii -s muguri/ şi-au să înflorească.”
– Singur de G. Bacovia – Opinia despre semnificaţia titlului: „Din punctul meu de vedere, titlul poeziei Singur de George Bacovia aduce în prim plan singurătatea dureroasă a eului liric care se simte captiv în propriul univers. Titlul este utilizat cu valoare denotativă, desemnând solitudinea eului liric. Tema textului o constituie însăşi singurătatea…. În concluzie, consider că titlul poeziei accentuează tristeţea, durerea de a fi singur, prin construirea unui spaţiu înspăimântător.”
– Vis alb de Otilia Cazimir – Opinia despre semnificaţia titlului unei poezii: „În opinia mea, titlul poeziei Vis alb de Otilia Cazimir pune în evidenţă planul oniric, prin intermediul căruia eul liric construieşte o lume imaginară, ideală în care iubirea poate fi totală. În concluzie, titlul poeziei citate pune în lumină o dorinţă arzătoare a eului liric de a se bucura de prezenţa iubitei într-un spaţiu izolat, dar fermecător.”
– Miraj de iarnă de A. E. Baconsky – Exprimarea opinie despre mesajul unei poezii: „Din punctul meu de vedere, mesajul poeziei Miraj de iarnă de A. E. Baconsky este emoţionant, textul punând în lumină dorul copleşitor, exprimat prin regăsirea iubitei în elementele naturale nesemnificative altfel. În concluzie, consider că poezia citată aduce în prim plan iubirea intensă, dar dureroasă, în absenţă celuilalt pe care însă eul îl descoperă, îl simte aproape”.
Şi tot aşa… iubire împlinită/ neîmplinită, suferinţă, moarte, decor morbid… toate parcă-s opusul a tot ceea ce susţinea public d-ra profesoară, cu suficient de mult aplomb.
Cu multă duioşie-n glas: / – Vă spun deschis că… nu mă las!
Toate încercările postacilor de după „concediere”, pentru a o face să adopte o conduită publică decentă şi responsabilă au fost sortite eşecului. Într-un mesaj postat recent de dânsa pe un site de socializare, pe lângă mulţumirile pe care le aduce pentru susţinerea de care s-au bucurat demersurile ei, d-ra Tunegaru o ţine… langa, folosind aceleaşi argumente calpe: D-lui Pavel Năstase „aş vrea să îi transmit că este dezinformat. Pe postul pe care l-am ocupat „nu s-a întors” niciun titular; ar fi ipocrit să pretind continuitate pe un post rezervat. Postul era vacant şi aveam dreptul legal să solicit continuitate sau să-l câştig din nou la concurs. Am aflat însă cu stupoare că nu pot depune cererea pentru că orele „s-au dat” unui profesor care a fost adus de la altă şcoală din sectorul 2. Ca urmare, unele dintre clasele mele vor studia cu al treilea profesor de română în trei ani. Ce efecte produce instabilitatea perpetuă asupra evoluţiei lor? Nu cer niciun tratament special, am vrut să trag un semnal de alarmă asupra unei situaţii pe care o consider anormală. Ştiu că metodologia permite asemenea mişcări. Dacă domnul Năstase vrea să ajute cu ceva, atunci să modifice metodologia astfel încât să fie urmărit interesul elevilor şi toţi profesorii să concureze în condiţii egale, pe merit[22]”.
„Nu mă las cu una cu două”, ne spune d-ra profesoară în încheierea mesajului, asigurându-ne astfel că ne putem aştepta la orice.
Sper ca literata nostră să realizeze la timp – vorba poetului – „ce anume-a fost”, din ce-a dorit să fie! Şi să parcurgă cu cât mai puţine opinteli lungul drum profesional dintre „o scurtă-nebunie” şi „iubirea-adevărată” şi durabilă pentru meseria didactică!
Iar ce o fi să fie… noi nu vom şti-o poate niciodată! (Ion Minulescu, Celei care pleacă).
DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!
Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiţi sănătoşi şi veseli!
ŢINEŢI APROAPE!
– Va urma –
TIBERIU M. PANĂ
____________________________
Din motive independente de voința noastră, este posibil ca unele din materialele care se aflau la link-urile de mai jos să nu mai fie accesibile (așa cum erau în 2017, anul elaborării acestui articol).
[21] Vezi link-ul: http://cristina.isteaching.com/
[22] https://www.stiripesurse.ro/cristina-tunegaru-revine-cu-un-mesaj-tran-ant-nu-ma-las_1194664.html
Încheia mesajul într-o notă ditirambică, specifică stilului său… tineresc și avântat: „Am primit multe oferte din partea școlilor private. Vreau să continui în sistemul public, într-o şcoală în care pot aduce valoare adăugată, pentru că în şcolile normale, unde părinţii nu-şi permit meditaţii la toate materiile, simt că pot să schimb nişte destine. Nu mă las cu una cu două.”
Andre – Liberă la mare
Periegheze 
….cam ai dreptare… Despre personajul tau nu scriu nimic… nu-i ce…
ApreciazăApreciază